ICCJ. Decizia nr. 415/2010. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 415/2010
Dosar nr. 20695/3/2008
Şedinţa publică de la 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Buftea prin sentinţa civilă nr. 443 din 1 februarie 2007 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC G.T. SRL cu sediul social în comuna Voluntari judeţul Ilfov în contradictoriu cu pârâta SC B. SA cu sediul social în comuna Voluntari judeţul Ilfov, în sensul că a fost obligată pârâta să constituie un drept de servitute de trecere în beneficiul imobilului proprietatea reclamantei situat în comuna Voluntari, judeţul Ilfov, obligaţie asumată de pârâtă prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12 noiembrie 2004 la B.N.P. Asociaţi T.G. şi I.I.
A mai fost obligată pârâta la plata către reclamantă a daunelor cominatorii în cuantum de 50 euro pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Decizia nr. 167 din 5 februarie 2008 a admis apelul formulat de pârâta SC B. SA împotriva sentinţei civile nr. 443 din 1 februarie 2007 a Judecătoriei Buftea, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, pentru judecarea ei în primă instanţă, cu motivarea că litigiul de natură comercială neevaluabil în bani a fost soluţionat cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 8171 din 3 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă acţiunea reclamantei SC G.T. SRL şi obligată pârâta SC B. SA să constituie o servitute de trecere în beneficiul imobilului proprietatea reclamantei, cu obligarea acesteia la plata daunelor cominatorii de 50 euro pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 607 din 15 decembrie 2008 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC B. SA împotriva sentinţei comerciale nr. 8171 din 3 iulie 2008 dată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Împotriva Deciziei comerciale nr. 607 din 15 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC B. SA, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată a reclamantei ca nefondată.
La termenul din 1 octombrie 2009 avocatul recurentei pârâte a depus motive de recurs suplimentare, care vizau aspecte de ordine publică şi a precizat că societatea comercială pe care o reprezintă se află în lichidare judiciară având numit ca administrator judiciar pe SC G.G.E. Sprl Bucureşti.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse prin motivele suplimentare de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul pârâtei în limitele şi pentru următoarele considerente.
În faza procesuală a recursului, pârâta SC B. SA, prin motivele suplimentare de recurs, de ordine publică, a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu referire la nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin aceea că la data de 15 decembrie 2008 când a fost judecat apelul citarea nu a fost făcută prin administratorul judiciar, fiind deschisă procedura insolvenţei.
Este de necontestat că potrivit sentinţei comerciale nr. 1559 din 1 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială în Dosarul nr. 1247/3/2008 a fost admisă cererea formulată de creditoarea D.G.F.P. a judeţului Ilfov şi în temeiul art. 33 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 a fost deschisă procedura generală împotriva debitorului SC B. SA şi numit administrator judiciar SC G.G.E. Sprl.
Conform dispoziţiilor art. 93 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părţii.
Este unanim admis, atât de doctrină cât şi de jurisprudenţă, că citaţia, ca act scris, se defineşte prin câteva atribute: este un act oficial, care provine de la autoritatea judecătorească, fiind transmisă din oficiu, iar judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel (art. 85 C. proc. civ.), este un act probator, cât priveşte îndeplinirea îndatoririi instanţei; este un act solemn sau ad validitatem, dovada citării neputându-se face prin alte mijloace decât procesul verbal de primire a citaţiei (art. 92 alin. (1) C. proc. civ.); este un act autentic, aşa încât alterarea cuprinsului său poate constitui infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale.
Având asemenea atribute, cuprinsul şi modalităţile de comunicare a citaţiei, au fost minuţios şi imperativ reglementate în conţinutul art. 88 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., în sensul că obligatoriu, printre altele ea trebuie să precizeze numele, domiciliul şi calitatea celui citat, sub regimul sancţionator al nulităţii. Această nulitate a actului de procedură atrage nevalabilitatea lui şi drept consecinţă el încetează să producă efectele pentru care a fost făcut din cauza neobservării sau încălcării condiţiilor prevăzute de lege pentru realizarea lui.
Apare cât se poate de evident, că la data de 15 decembrie 2008 când s-a judecat apelul pârâtei SC B. SA, aceasta a lipsit şi nu a fost legal citată prin lichidatorul judiciar legal desemnat în cadrul procedurii Legii nr. 85/2006, fiindu-i încălcat dreptul la apărare şi a principiului contradictorialităţii.
Pentru aceste raţiuni urmează a fi admis recursul declarat de pârâtă prin lichidator judiciar împotriva Deciziei comerciale nr. 607 din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 5 şi 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ. o va casa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC B. SA Bucureşti prin lichidator judiciar SC G.G.E. Sprl Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 607 din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre soluţionare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 412/2010. Comercial. Nulitate act juridic.... | ICCJ. Decizia nr. 420/2010. Comercial. Nulitate act juridic.... → |
|---|
