ICCJ. Decizia nr. 466/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 466/2010
Dosar nr. 11643/3/2006
Şedinţa publică din 9 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B.R. SRL, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună rezilierea contractului de antrepriză şi a actelor adiţionale la acesta, obligarea pârâtei la plata sumei de 537.270,67 lei reprezentând 369.766,46 lei rest din avansul plătit şi 167.504,21 lei penalităţi de întârziere.
În motivarea demersului său judiciar reclamanta a precizat în esenţă, că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a realiza lucrări de infrastructură, reţele exterioare, proiectare şi obţinerea unei autorizaţii de construire, deficienţele fiind constatate de dirigintele de şantier dar şi de beneficiarul lucrării, în opinia reclamantei, culpa contractuală aparţinând pârâtei.
Reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1020 şi art. 1021 C. civ.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională solicitând instanţei să dispună rezilierea contractului din culpa reclamantei-pârâte, obligarea reclamantei - pârâte la plata sumei de 44.749 euro reprezentând daune interese conform art. 11.2 din contract; obligarea reclamantei - pârâte la plata sumei de 38.924 euro plus 7.396 euro reprezentând contravaloarea facturii; obligarea reclamantei pârâte la plata sumei de 26.565,63 euro reprezentând penalităţi de întârziere conform art. 10 din contract.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 12892 din 7 noiembrie 2007, a admis, în parte cererea principală formulată de reclamantă, a dispus rezilierea contractului de antrepriză încheiat între părţi, a respins ca neîntemeiat capătul doi de cerere, a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenientă, a obligat pârâta să plătească 4800 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
În fundamentarea soluţiei pronunţată instanţa de fond a reţinut cu privire la acţiunea principală, în esenţă pe baza probelor administrate, că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, neobţinând autorizaţia de construire în termen de o lună de la încheierea contractului şi neexecutând lucrările în termen de 4 luni de la data obţinerii autorizaţiei după cum nu au fost respectate nici termenele prevăzute în actul adiţional.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională instanţa de fond a reţinut că rezilierea s-a produs din culpa pârâtei, astfel că cererea este nejustificată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 560 din 17 decembrie 2008, a respins cererea de anulare ca insuficient timbrat a apelului formulat de SC B.R. SRL, a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanta - pârâtă SC C. SRL Bucureşti şi de pârâta - reclamantă reconvenientă SC B.R. SRL.
În pronunţarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, faptul că apelanta pârâtă şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare a cererii de apel şi, pe fond, legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C. SRL Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta - reclamantă îşi subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi vizează, în esenţă, următoarele aspecte:
1. a) instanţa de apel a omis se sesizeze faptul că pârâta - reclamantă reconvenientă avea obligaţia de a face, inclusiv de a realiza lucrările de proiectare care includeau detaliile de execuţie la care se face referire în contractul de expertiză;
b) instanţa de apel nu a determinat criteriul valoric în stabilirea valorii lucrărilor executate, nefiind acte doveditoare în acest sens;
2. instanţa de apel a pronunţat o hotărâre contradictorie faţă de faptul că, deşi reţine că reclamanta şi-a îndeplinit toate obligaţiile contractuale nu i-a acordat şi cel de-al doilea capăt de cerere privind restituirea avansului şi penalităţile;
3. instanţa de apel a formulat o hotărâre greşită şi sub aspectul soluţiei de respingere a cererii de anulare ca insuficient timbrat a apelului formulat de pârâta - reclamantă reconvenientă SC B.R. SRL.
Înalta Curte, examinând Decizia recurată sub aspectul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Primele două critici vizează situaţii de fapt şi se raportează la probele administrate (înscrisuri, raport de expertiză), aspecte ce ţin de netemeinicia hotărârii recurate, neputând forma obiectul examenului de legalitate în recurs.
Ce de-a treia critică este nefondată întrucât, în mod legal instanţa de control judiciar statuat asupra legalei timbrări a apelului pârâtei reclamante reconveniente faţă de dovezile existente la dosarul cauzei şi care atestă completarea timbrajului cererii la nivelul cuantumului stabilit de instanţă.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 560 din 17 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 453/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 471/2010. Comercial → |
|---|
