ICCJ. Decizia nr. 4139/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4139/2010
Dosar nr. 5880/1/2010
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de T.V. şi a constatat încetarea contractului de concesiune din 1 septembrie 1999, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 52 din 28 ianuarie 2009.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost anulat ca netimbrat de către Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 67 din 8 mai 2009, care a fost casată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 191 din 21 ianuarie 2010.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul formulat de A.D.S. Bucureşti şi a obligat-o pe această să plătească intimatei reclamante suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, aşa cum rezultă din Decizia nr. 44 din 23 aprilie 2010.
Pârâta A.D.S. Bucureşti a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 261 C. proc. civ., Legea nr. 268/2001, H.G. nr. 626/2001.
Conform art. 137 C. proc. civ. Curtea urmează a se pronunţa cu precădere asupra excepţiei tardivităţii recursului, aşa cum a fost invocată din oficiu de către instanţa de judecată, constatând următoarele:
Conform art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
În speţă, comunicarea hotărârii s-a făcut la data de 18 mai 2010 iar recursul a fost declarat la data de 4 iunie 2010, peste termenul de 15 zile prevăzut de dispoziţiile legale mai sus menţionate.
În acest context Curtea va admite excepţia invocată din oficiu şi în consecinţă va respinge recursul ca tardiv formulat.
Conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată” şi cum se constată că intimatul reclamant a solicitat cheltuieli de judecată depunând în acest sens chitanţa din 24 noiembrie 2010 (fila 20 dosar recurs) urmează a se admite cererea şi a fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 900 lei.
Aşa fiind
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta A.D.S. Bucureşti împotriva Deciziei nr. 44 din 23 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Obligă recurenta pârâtă să plătească intimatului reclamant T.V. - administrator al SC P.F.V. SRL Buzău suma de 900 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4192/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4138/2010. Comercial → |
|---|
