ICCJ. Decizia nr. 4140/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4140/2010
Dosar nr. 7938/1/2010
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 24 septembrie 2010 reclamanţii P.H., P.A., P.A.R., P.R. şi S.H.R.M. au declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din data de 23 septembrie 2010 prin care a fost respinsă cererea lor de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, art. 1 pct. 20 din O.U.G. nr. 69 din 28 iunie 2007 referitoare la abrogarea lit. d) din art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, art. 2781 C. proc. pen. şi art. 22 C. proc. pen., solicitând să se constate că cererea formulată este admisibilă deoarece prin dispoziţia art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti din 22 septembrie 2005 emitentul a urmărit ca instanţa să dispună de flexibilitate în analiza cauzei pendinte, luând măsurile cuvenite, că abrogarea art. 75 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost ilegală faţă de textul de lege european, că art. 2781 C. proc. pen. este potrivnic intereselor justiţiabilului, fiind şi unic în toată Uniunea Europeană şi art. 22 C. proc. pen. este „sortit înlăturării deoarece judecata penală este una iar judecata civilă este altceva”.
Analizând recursul astfel cum a fost formulat, Curtea constată că prin încheierea de şedinţă de la data de 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, s-a pus în discuţia părţilor cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurenţi în şedinţa publică de la data de 7 iulie 2010, privind excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărrea C.S.M. nr. 387/2005, art. 1 pct. 20 din O.U.G. nr. 69/2007, art. 2781 C. proc. pen. şi art. 22 C. proc. pen.
Cererea de sesizarea Curţii Constituţionale a fost analizată de Curtea de Apel Timişoara în raport de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, instanţa observând că dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă nu au legătură cu competenţa teritorială a instanţei sesizate, constatând astfel inadmisibilitatea cererii.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
În şedinţa publică de la data de 7 iulie 2010 recurenţii P.H., P.A., P.A.R., P.R. şi S.H.R.M. au formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, art. 1 pct. 20 din O.U.G. nr. 69 din 28 iunie 2007 referitoare la abrogarea lit. d) din art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, art. 2781 C. proc. pen. şi art. 22 C. proc. pen.
Curtea constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost formulată în cadrul examinării recursului declarat de reclamanţii P.H., P.A., P.A.R., P.R. şi S.H.R.M. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2010 a Tribunalului Caraş Severin, recurenţii solicitând să se constate că instanţa competentă în soluţionarea acţiunii civile formulată de ei este Tribunalul Caraş Severin, secţia civilă.
Potrivit sentinţei nr. 11 din 12 ianuarie 2010 Tribunalul Caraş Severin - Reşiţa, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Caraş Severin, declinând competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Arad.
Ca urmare obiectul recursului l-a constituit analiza competenţei materiale a instanţei care urmează să soluţioneze cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii P.H., P.A., P.A.R., P.R. şi S.H.R.M. împotriva intimaţilor pârâţi F.P.V.S. Bucureşti, SC A.Ţ. SA Bucureşti, SC A.V.I.G. SA Bucureşti, SC D.T.F. SRL F. şi S.V.
Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau o ordonanţă în vigoare care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia.
Potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridica excepţia de neconstituţionalitate iar alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
În acest context Curtea constată că faţă de obiectul recursului privind analiza competenţei materiale a instanţei care urmează să soluţioneze cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii P.H., P.A., P.A.R., P.R. şi S.H.R.M., dispoziţiile art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, art. 1 pct. 20 din O.U.G. nr. 69 din 28 iunie 2007 referitoare la abrogarea literei d din art. 75 din O.U.G. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, art. 2781 C. proc. pen. şi art. 22 C. proc. pen. nu au legătură cu soluţionarea cauzei, împrejurare faţă de care se face aplicarea alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 constatându-se că excepţiile astfel invocate sunt contrare art. 29 alin. (1) C. proc. civ., fiind inadmisibile.
Constatând că în mod legal instanţa a cărei hotărâre a fost atacată a soluţionat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale apreciind-o ca inadmisibilă, Curtea urmează ca în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul ca nefondat.
PRNTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii P.H., P.A., P.A.R., P.R. şi S.H.R.M. împotriva încheierii din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4197/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4192/2010. Comercial → |
|---|
