ICCJ. Decizia nr. 4197/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4197/2010
Dosar nr. 1764/113/2009
Ședința publică de la 2 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În rejudecarea fondului, pe rolul Tribunalului Brăila s-a înregistrat acţiunea precizată a reclamantei SC C. SA Brăila prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor la eliberarea Magaziei din incinta Silozului Triaj pe cheltuiala acestora, care este ocupată de peste 10 ani cu sămânţă de porumb, temeiul juridic invocat fiind art. 1075 C. civ.
Totodată s-a solicitat de reclamantă obligarea acestora la plata contravalorii chiriei care ar fi putut fi obţinută prin închirierea magaziei pentru perioada cuprinsă între momentul introducerii acţiunii şi eliberarea efectivă a magaziei în cuantum de 4,2 lei/tonă/lună, în baza art. 1084 C. civ. respectiv 45.356,85 lei.
Pârâta D.G.F.P. .Brăila a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, motivat de faptul că nu a folosit spaţiul respectiv, preluarea bunurilor depozitate în acest spaţiu nefiind făcută întrucât marfa nu a fost predată instituţiei conform procedurii legale, respectiv O.G. nr. 128/1998 şi H.G. nr. 514/1999 (în prezent O.G. nr. 14/2007 şi H.G. nr. 731/2007).
Şi pârâta D.R.V. Galaţi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa întrucât autoritatea vamală nu poate fi culpabilizată pentru neîndeplinirea de către pârâta D.G.F.P. Brăila a obligaţiilor legale de preluare şi valorificare a mărfii declarate ca intrată în proprietatea statului şi nici pentru lipsa de interes a reclamantei în reglementarea cu aceasta a situaţiei mărfurilor aflate în depozitul său.
S-a mai invocat de pârâta D.R.V. Galaţi şi excepţia puterii de lucru judecat prin prisma Deciziei nr. 587 din 13 mai 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 382/C/2005.
Tribunalul Brăila, secţia comercială şi contencios administrativ - prin sentinţa nr. 276 din 26 noiembrie 2009 a respins ca nefondate excepţiile invocate de pârâtele D.G.F.P. Brăila, cu sediul în Brăila, judeţul Brăila şi D.R.V. Galaţi, cu sediul în Galaţi, judeţul Galaţi.
A admis acţiunea modificată, formulată de reclamanta SC C. SA Brăila, cu sediul în Brăila, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Brăila, cu sediul în Brăila, Judeţul Brăila şi D.R.V. Galaţi, cu sediul în Galaţi, judeţul Galaţi.
A obligat pârâtele să elibereze Magazia din incinta Silozului Triaj aparţinând reclamantei, pe cheltuiala acestora.
A obligat pe pârâte la plata către reclamantă a sumei de 45.356,85 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosinţă a magaziei în perioada 22 iunie 2009.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.151,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, organele vamale aveau obligaţia de a declara la cel mult două săptămâni ulterior datei de 25 septembrie 1998 (când a fost reţinută marfa) la organul financiar local, însă aceasta a înştiinţat D.G.F.P.C.F.S. Brăila la sfârşitul anului 1998, respectiv 28 decembrie 1998. Pe de altă parte, nici pârâta D.G.F.P. Brăila nu şi-a îndeplinit obligaţia de a prelua cantitatea de porumb în termenul de 30 zile de la primirea comunicării de la organele vamale, aşa cum este stabilit de lege. Este adevărat ca prin adresa din 12 ianuarie 1999 a fixat data de 14 ianuarie 1999 pentru inventariere şi predare-primire efectivă însă această operaţiune nu a mai avut loc invocându-se faptul că SC M. SRL a contestat actele administrative.
Prin urmare, ambele instituţii pârâte şi-au încălcat obligaţiile ce le reveneau conform normelor prevăzute de actele normative menţionate astfel că sunt în egală măsură răspunzătoare pentru situaţia creată şi care persistă şi în prezent, în final conducând la deteriorarea mărfii care necesita neutralizarea ei.
Totodată, se reţine că ulterior datei de 14 ianuarie 1999 pârâta D.G.F.P. a solicitat Biroului Vamal Brăila prin numeroase adrese depuse la dosarul cauzei predarea mărfii însă în final aceasta nu s-a mai produs iar pârâta D.R.O.V. Galaţi nu a făcut nici o apărare cu privire la faptul că nu a dat curs acestor solicitări în cursul anului 1999. Singurul înscris în acest sens îl reprezintă adresa din 28 ianuarie 2000, emisa după un an de la comunicarea solicitărilor D.G.F.P. Brăila.
Instanţa observă însă că la acea dată erau în vigoare prevederile H.G. nr. 1067 din 29 decembrie 1999 pentru aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 128/1998 prin care erau considerate organe de valorificare şi direcţiile regionale vamale din cadrul autorităţii vamale pentru bunurile obţinute de către birourile vamale din subordinea lor. Trebuie precizat că acest articol a fost prevăzut în O.G. nr. 128/1998 de la adoptare însă aplicarea sa concretă era condiţionată de intrarea în vigoare a metodologiei care a fost concretizată prin H.G. nr. 1067/1999. Potrivit art. 3 alin. (2) din acest act normativ „se încadrează în prevederile prezentei hotărâri bunurile intrate în proprietatea privată a statului prin unităţile autorităţii vamale care nu au fost declarate spre valorificare direcţiilor judeţene ale finanţelor publice până la data intrării în vigoare a acesteia”.
Urmare a apariţiei acestui act normativ cele două instituţii pârâte şi-au declinat una în favoarea celeilalte calitatea de organ de valorificare în timp ce marfa se deprecia şi scădea posibilitatea efectivă de valorificare.
Nu în ultimul rând, se constată că pârâtele sunt în culpă şi pentru că nu au iniţiat nici un demers legal în vederea clarificării acestei situaţii, administrativ - ca direcţii din acelaşi minister - sau judiciar.
Având în vedere aceste motive, tribunalul a apreciat că ambele pârâte au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Referitor la excepţia puterii de lucru judecat, tribunalul reţine că potrivit art. 1201 C. civ. „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este făcută între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.
Aceste condiţii nu sunt întrunite în cauză întrucât nu este identitate de obiect cu acţiunea înregistrată din 2004 la Judecătoria Brăila, prin aceasta din urmă solicitându-se evacuarea pârâtei D.R.V. Galaţi şi nu obligaţie de a face ca prin acţiunea modificată dedusă judecăţii. De asemenea, nu este identitate de părţi deoarece în Dosarul nr. 8486/2004 reclamanta nu a chemat în judecată şi pe D.G.F.P. Brăila care nu a avut posibilitatea să formuleze apărări şi să solicite probe în acest sens.
Aşa fiind, excepţiile invocate de pârâte vor fi respinse ca nefondate.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat de tribunal că reclamanta are dreptul de a i se elibera spaţiul din incinta Silozului Triaj care şi în prezent este sigilată de autoritatea vamală şi să-l folosească în scopul comercial pentru care a fost înfiinţată şi obiectul său de activitate, marfa depozitată fiind în proprietatea statului şi nevalorificată timp de 10 ani.
Reţinând şi dispoziţiile art. 1073 - 1075 C. civ., tribunalul va obliga pe pârâte la eliberarea magaziei din incinta Silozului Triaj pe cheltuiala acestora.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere al acţiunii modificate se constată de tribunal că magazia aparţinând reclamantei a fost ocupată de marfa care aparţinea statului mai mult de 10 ani şi, deşi a întreprins numeroase şi diverse demersuri pentru eliberarea acesteia, rezultatul a fost negativ. În acest timp nu a putut folosi spaţiul în discuţie, obiectul său de activitate fiind şi acela de depozitare cereale astfel încât cererea sa de acordare a contravalorii lipsei de folosinţă a magaziei este fondată şi prin prisma art. 1084 C. civ. Tribunalul mai observă şi că nici una din pârâte nu a contestat cuantumul sumei solicitată de reclamantă astfel încât urmează a le obliga la plata sumei de 45.356,85 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a magaziei de la data introducerii acţiunii 22 iunie 2005 şi până la data depunerii precizărilor 18 septembrie 2009.
Răspunzând criticilor formulate de apelantele D.G.F.P. Brăila, D.R.V. Galaţi în nume propriu şi în numele şi pentru A.N.V. - Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia nr. 45 din 25 mai 2010 a respins apelurile ca nefondate.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că ambele apelante-reclamante sunt în culpă pentru că nu au reuşit să colaboreze în vederea realizării operaţiunii de inventariere şi predare-preluare a mărfii în vederea valorificării, astfel că, în mod corect s-a stabilit în sarcina ambelor pârâte obligaţia de a elibera spaţiul în care se află depozitată cantitatea de porumb şi implicit calitatea procesuală pasivă a acestora.
Reţinând culpa părţilor datorită nerespectării obligaţiilor prevăzute de lege prin neluarea tuturor măsurilor premergătoare operaţiunilor de valorificare a bunurilor reclamantei s-a apreciat că pârâtele trebuie să suporte şi contravaloarea lipsei de folosinţă a spaţiului de la data introducerii acţiunii şi până la data de 18 septembrie 2009.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs pârâtele, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că autoritatea vamală nu avea, potrivit legii alte atribuţii decât acelea de a declara bunurile intrate în proprietatea statului către organul de valorificare competent şi de predare a acestor bunuri la solicitarea organului de valorificare.
S-a criticat şi soluţia de respingere a excepţiei autorităţii de lucru judecat, având în vedere dispoziţiile art. 163 pct. 1 C. proc. civ.
Se susţine că potrivit acestui text, nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe, precum şi faptul că acţiunea ce a făcut obiectul cauzei înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 1764/113/2009, priveşte obligaţia de a face, respectiv obligarea pârâtelor la eliberarea magaziei situată în incinta Silozului Triaj, precum şi obligarea pârâtelor la plata contravalorii chiriei ce ar fi fost obţinută de reclamantă, iar acţiunea ce a făcut obiectul Dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Brăila, ca şi instanţă de fond, sub nr. 8486/2004, chiar dacă a fost intitulată cerere de evacuare, privea aceleaşi aspecte invocate prin acţiunea ce face obiectul cauzei de faţă, respectiv eliberarea spaţiului situat în incinta Silozului Triaj, precum şi obligarea pârâtei D.R.V. Galaţi la plata contravalorii chiriei ce ar fi fost obţinută de reclamantă şi deci, deşi cele două acţiuni au titulaturi diferite, practic conţin aceleaşi solicitări şi aceleaşi motivări, principala diferenţă între cele două cauze privind doar persoanele cu care intimata-reclamantă a înţeles să se judece, este evident că pentru autoritatea vamală sunt aplicabile dispoziţiile art. 163 pct. 1 C. proc. civ., aceasta neputând fi chemată în judecată, chiar alături de alte părţi, pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe.
Recursurile sunt nefondate.
Aşa cum s-a stabilit în cele două grade de jurisdicţie (Tribunalul Brăila ca instanţă de fond şi Curtea de Apel Galaţi ca instanţă de apel) pentru situaţia creată sunt răspunzătoare recurentele-pârâte.
Culpa D.R.V. Galaţi consta în aceea ca aceasta avea obligaţia de a declara la cel mul două săptămâni marfa la organul financiar, însă D.R.V. Galaţi a făcut acest lucru după mai bine de 2 luni de zile. De asemenea apelanta-pârâtă D.R.V. nu a dat curs solicitărilor D.G.F.P. Brăila de a preda marfa efectiv.
Conform actelor normative în vigoare în acea perioadă erau considerate organe de valorificare şi direcţiile regionale vamale din cadrul autorităţilor vamale pentru bunurile obţinute de către birourile vamale din subordinea lor.
O altă culpă (comună) consta în pasivitatea de care au dat dovadă în soluţionarea acestei probleme şi „pasarea” răspunderii de la o instituţie la alta.
În susţinerea celor prezentate mai sus sunt chiar prevederile H.G. nr. 1067/1999 pentru aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 128/1998.
În ceea ce priveşte excepţia puterii lucrului judecat, nu sunt întrunite condiţiile art. 1202 C. civ. în sensul că nu există similitudine de obiect şi nu sunt aceleaşi părţi ca în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 8486/2004, aşadar concluziile şi soluţiile celor două instanţe (de fond şi apel) sunt fondate.
Faţă de cele arătate, rezultă fără putinţă de tăgadă că pârâtele recurente nu au întreprins demersurile necesare rezolvării situaţiei spaţiului intimatei, ocupat abuziv criticile formulate neputând fi încadrate în aspecte de nelegalitate.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâtele D.R.V. Galaţi şi A.N.V. - prin D.R.V. Galaţi şi D.G.F.P. Brăila împotriva Decizie nr. 45/A de la 25 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4201/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4140/2010. Comercial → |
|---|
