ICCJ. Decizia nr. 471/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 471/2010
Dosar nr. 24607/3/2007
Şedinţa publică din 9 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta A.R.S.T.A.R. SA, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin primar, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate încetate efectele contractului de asociere din 21 aprilie 1993 încheiat de părţi, cu cheltuieli de judecată aferente.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 21 aprilie 1993 s-a încheiat între aceasta şi I. SA contractul de asociere din 21 aprilie 1993 având ca obiect finalizarea si ulterior, exploatarea blocului M situat in Bucureşti.
Prin acest contract s-au stabilit cotele de aport si cotele de participare la beneficii si pierderi ale asociaţilor astfel: A.R.S.T.A.R. SA 89,19% şi I. SA 10,18%.
Ulterior, drepturile si obligaţiile I. SA stipulate in contract au fost transmise către Consiliul Local al Municipiului Bucureşti ca urmare a desfiinţării regiilor autonome prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Bucureşti nr. 72/16 decembrie 1992.
Executarea lucrărilor de construcţie a blocului M situat in Bucureşti s-a realizat in baza autorizaţiei de construire din 15 august 1991 acestea fiind finalizate în data de 28 iulie 1995. Recepţia finală a construcţiei a avut loc in data de 04 mai 1998, conform procesului-verbal de recepţie finală din 15 decembrie 1999.
În ceea ce priveşte terenul aferent acestui imobil, prin contractul de asociere s-a prevăzut că terenul aferent construcţiei va fi supus acţiunii de concesionare în condiţiile Legii nr. 50/1991.
Având în vedere că obiectul contractului de asociere era terminarea execuţiei lucrărilor de construcţii, punerea în funcţiune şi exploatarea distinctă de către părţile contractante a blocului M rezultă că, după finalizarea lucrărilor de construcţie, darea imobilului în exploatare şi partajarea rezultatelor asocierii, contractul a încetat în baza art. 1523 pct. 2 C. civ. ca urmare a realizării scopului asocierii.
Prin sentinţa civilă nr. 4993/29 martie2000, rămasă definitivă şi irevocabilă pronunţată în dosarul nr. 11691/1999 de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, s-a admis acţiunea in constatare introdusă împotriva pârâtei Primăria Municipiului Bucureşti de către reclamantă A.R.S.T.A.R. SA constatându-se dreptul de proprietate al acesteia din urmă asupra apartamentelor nr. 1 - 23 ce formează blocul M.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 969 şi următoarele, art. 977 – art. 985 C. civ. şi celelalte ale art. 251 C. com.
Prin sentinţa nr. 416 din 14 ianuarie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis cererea şi a constatat încetat contractul de asociere menţionat şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei 19,3 lei cheltuieli de judecată, instanţa de fond reţinând, în esenţă, din probatoriul administrat, că părţile nu desfăşoară în prezent nicio activitate comună care să facă obiectul contractului de asociere în participaţiune, ca potrivit art. 7 din acest contract s-a prevăzut că, după darea în exploatare a blocului, activităţile comune se stabilesc prin acordul părţilor.
A mai reţinut instanţa că, art. 5 din contract care prevede durata asocierii pe toată perioada existentă a construcţiei trebuie interpretat în corelaţie cu art. 6 şi art. 7 din contract, că, în lipsa convenţiei cu privire la activităţile comune ulterioare finalizării construcţiei, nu se mai poate vorbi de o asociere în sensul art. 251 C. com., contractul de asociere încetând, că odată cu perfectarea contractului de concesiune din 13 noiembrie 2007 pârâtul a recunoscut implicit încetarea raporturilor juridice izvorâte din contractul de asociere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 221 din 15 mai 2008, a respins ca nefondat apelul pârâtului Municipiul Bucureşti prin Primar General, instanţa de control judiciar reţinând, în esenţă, legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate.
Împotriva acestei deciziei a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta – pârâtă îşi subsumează global, criticile motivelor de modificare reglementate, de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., vizând în esenţă, faptul că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, respectiv contractul de asociere încheiat între părţi şi actul adiţional, în raport de art. 969, art. 977 şi art. 982 C. proc. civ., faţă de faptul că nici contractul de asociere nici actul adiţional nu stipulează încetarea contractului dintre părţi.
Recurenta – pârâtă precizează că sumele provenite din contractul de asociere în participaţiune reprezintă o sursă de venit la bugetul local – sumele datorate fiind creanţe bugetare şi conchide în sensul că solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, iar pe fond, respingerea acţiunii ca nefondată.
Intimata – reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat.
I. Astfel, cu privire la criticile subsumate art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Instanţa de control judiciar prin soluţia pronunţată, nu a schimbat cu nimic natura juridică a actului dedus judecăţii, interpretând coroborat clauzele contractului de asociere, ale actului adiţional, ale contractului de cesiune în acord cu voinţa reală a părţilor.
Este de reţinut şi faptul că prin modul în care au fost concepute, clauzele contractuale nu ridică prin formularea lor, probleme de interpretare întrucât nu sunt îndoielnice, confuze şi nu lasă loc de interpretare, permiţând instanţei să determine cu uşurinţă finalitatea avută în vedere de părţi la încheierea contractului de asociere în participaţiune, respectiv exploatarea distinctă a imobilului şi nu menţinerea stării de indiviziune pe întreaga perioadă a existenţei construcţiei.
Se reţine aşadar, legalitatea hotărârii recurate sub aspectul menţinerii soluţiei instanţei de fond, cu privire la constatarea încetării efectelor contractului de asociere în participaţiune din perspectiva criticilor întemeiate pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
II. Deşi indică dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că recurentul pârât nu dezvoltă critici prin care să precizeze care au fost dispoziţiile legale încălcate sau greşit aplicate de instanţa de control judiciar.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar împotriva deciziei nr. 221 din 15 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 466/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 478/2010. Comercial → |
|---|
