ICCJ. Decizia nr. 417/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 417/2010
Dosar nr. 2167/1/2009
Şedinţa publică de la 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Comercial Argeş, prin sentinţa nr. 405/ C din 7 iulie 2006, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC S.G. SRL cu sediul social în Bascov, judeţul Argeş, împotriva pârâtului I.N.C.B.H. Ştefăneşti Argeş având ca obiect obligarea pârâtei de a respecta clauzele contractului de asociere nr. 697/2004 precum şi predarea cantităţilor de vin aflate în custodie, începând cu anul 2004.
S-a reţinut, în principal, că excepţia de neexecutare a contractului, invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la data de 15 mai 2006 este întemeiată, aceasta fiind în drept să refuze executarea propriilor obligaţii, dacă partea care pretinde executarea nu şi-a îndeplinit, la rândul său, obligaţiile asumate contractual.
Astfel, reclamanta apare ca fiind debitoare faţă de pârâtă cu suma de 2.388.220.000 lei vechi pentru producţia anului 2004, pentru care a fost asumat un angajament de plată la 13 decembrie 2004. La rândul său pârâta a suportat cheltuielile necesare cu realizarea producţiei deşi în condiţiile contractuale reclamantei îi revenea obligaţia de a asigura fondurile financiare.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 80/ A-C din 29 iunie 2007 a admis apelul reclamantei SC S.G. SRL împotriva sentinţei nr. 405/ C din 7 iulie 2006 a Tribunalului Comercial Argeş şi a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârât să respecte clauzele prevăzute în contractul de asociere nr. 697 din 31 martie 2004 încheiat de părţi.
S-a apreciat că apelanta reclamantă SC S.G. SRL a finanţat asociaţia în anii 2004 şi 2005 cu sumele necesare pentru plata salariilor zilierilor, furnizarea de materiale auxiliare, combustibil, alimente şi altele, dar evidenţa cheltuielilor efectuate de A. Văleni – Podgoria nu a fost ţinută separat de evidenţa generală a institutului, aşa cum se prevedea în contract.
Pârâta, în mod nejustificat, reţine în custodie, cantitatea de 89.845 litri vin de diferite soiuri, deşi reclamanta a achitat în total suma de 6.166.530.200 lei, aceste sume acoperind în totalitate cheltuielile fermei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin decizia nr. 2018 din 6 iunie 2008, a admis recursul declarat de pârâtul I.N.C.D.B.H. Ştefăneşti împotriva deciziei nr. 80/ A-C din 29 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a casat-o şi a trimis cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a constatat că soluţia adoptată în apel, în absenţa unei motivări clare, explicite şi în concordanţă cu probele administrate nu se fundamentează legal, astfel că instanţa în rejudecare va analiza, faţă de obiectul dedus judecăţii, obligaţiile asumate de părţi prin contractul de asociere şi din perspectiva reciprocităţii şi interdependenţei dintre ele cu consecinţele care se impun sub aspectul simultaneităţii executării lor, având în vedere specificul obiectului contractului, producerea de struguri, care sub aspectul executării în timp se suprapune noţiunii de an agricol.
Rejudecând apelul după casare, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 5/ A-C din 21 ianuarie 2009, a admis apelul reclamantei SC S.G. SRL împotriva sentinţei nr. 405/ C din 7 iulie 2006 pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş pe care a schimbat-o în sensul că a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârât să respecte clauzele contractuale prevăzute în contractul de asociere nr. 697 din 31 martie 2004.
De asemenea, a fost obligat pârâtul şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.180,3 Ron către reclamantă.
Pentru a decide astfel, s-a avut în vedere că obligaţiile pârâtei sunt primordiale şi condiţionale în raport cu obligaţiile reclamantei.
Reclamanta nu putea să cunoască sumele pe care trebuia să le avanseze pentru a respecta întocmai convenţia intervenită şi cu toate acestea, conform verificărilor expertului, a finanţat asociaţia cu suma de 322.320,7 lei din care 87.338,22 lei reprezintă datorie pentru anul 2004, sumă pe care şi pârâta a recunoscut-o.
Aceste calcule, evidenţiază că reclamanta nu a beneficiat de producţia de struguri şi este partea contractantă păgubită, iar pârâta este cea care nu a respectat obligaţiile contractuale.
Împotriva deciziei nr. 5/ A-C din 21 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâtul I.C.D.B.H., care a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei SC S.G. SRL împotriva sentinţei dată în fond, cu consecinţa menţinerii sentinţei nr. 405/ C din 7 iulie 2006 a Tribunalului Comercial Argeş.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a evocat împrejurarea că instanţa de apel era obligată să reţină, că în contractele sinalagmatice, îndatorirea de a executa obligaţiile cu bună credinţă incumba ambelor părţi, nici una dintre acestea neputând cere celeilalte părţi să efectueze prestaţia la care s-a obligat prin contract, fără a-şi îndeplini ea însăşi, total sau în parte, contraprestaţia la care s-a obligat.
La termenul din 24 septembrie 2008 s-a respins cererea de angajare a unui avocat, încălcându-se dreptul la apărare, consacrat prin art. 6 din C.E.D.O.
În final s-a mai arătat că hotărârea atacată nu este motivată, cel puţin pe excepţia neexecutării contractului, fiind încălcate din nou dispoziţiile art. 315 C. proc. civ.
Intimata reclamantă SC S.G. SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge, ca nefundat, recursul pârâtului, pentru următoarele considerente.
Din conţinutul contractului de asociere nr. 697 din 31 martie 2004 încheiat între părţile litigante în temeiul art. 33 şi 34 din Legea nr. 15/1990 şi art. 251 – art. 256 C. com., pe o durată de 5 ani, având ca obiect producţia de struguri, rezultă că a fost stabilită cu rigurozitate întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, modalitatea de împărţire a rezultatelor activităţilor economice comune desfăşurate, răspunderea contractuală şi cauzele de încetare a asocierii.
Apare cât se poate de evident că reclamanta SC S.G. SRL, aşa cum rezultă din art. 9 al contractului, s-a obligat să asigure fondurile financiare (cheltuieli cu salarii, materiale, amortisment, etc.) pentru aplicarea tehnologiilor cadru iar pârâta s-a obligat în condiţiile art. 8 să participe cu baza materială şi personalul din cadrul fermei V. şi D.C. Ştefăneşti.
În faza procesuală a rejudecării apelului, instanţa s-a conformat pe deplin asupra problemelor de drept dezlegate în recurs şi asupra necesităţii administrării de noi probe, dovedind rol activ în soluţionarea cauzei, context în care s-a dispus refacerea raportului de expertiză contabilă.
Raportul de expertiză contabilă întocmit de expert ec. C.Şt.I., precum şi răspunsul la obiecţiuni, au evidenţiat că pârâta nu a respectat prevederile contractului de a organiza şi ţine evidenţa contabilă proprie a asociaţiei, cât şi respectarea Legii nr. 82/1990. S-a constatat că I.N.C.D.B.H. Ştefăneşti nu a avansat nici un fel de strategie de dezvoltare a asociaţiei şi nici nu a întocmit vreun program anual cu tehnologiile de producţie care trebuiau aplicate.
Printr-o integrală apreciere a probelor a fost dată o soluţie corectă în fapt şi în drept, motivarea deciziei atacate fiind pertinentă, completă, întemeiată, omogenă şi convingătoare, într-o deplină concordanţă cu documentaţia depusă de părţi.
Este de necontestat că art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. consacră, într-o largă accepţie, asigurarea şi recunoaşterea, aplicarea universală şi efectivă a obligaţiei de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. În soluţionarea cauzei, instanţa de apel a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echităţii juridice, ţinând cont de toate garanţiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate şi al egalităţii armelor în procesul civil.
Împrejurarea acordării unui nou termen de judecată prezintă un aspect de natură facultativă, norma cuprinsă în art. 156 C. proc. civ., nefiind formulată în termeni imperativi ai unei obligaţii a instanţei.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge, ca nefundat, recursul pârâtului I.N.C.D.B.H. Ştefăneşti împotriva deciziei nr. 5/ A-C din 21 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul I.N.C.D.B.H. Ştefăneşti judeţul Argeş împotriva deciziei nr. 5/ A-C din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4149/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 42/2010. Comercial → |
|---|
