ICCJ. Decizia nr. 42/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 42/2010
Dosar nr. 590/101/2006
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, la data de 12 iunie 2006, reclamanţii M.C., M.B. , T.F. , M.F., U.C., P.G. , P.A., M.Gh.M. , D.G. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii P. Drobeta Turnu Severin, A.R. şi SC H. SA, sucursala P.F., să se dispună obligarea acestora să efectueze permanent decolmatarea albiei pârâului J. de la Malul Dunării până la ultimul podeţ şi să lărgească albia pârâului de la malul Dunării până la podul vechi al fostei şosele naţionale cum a fost iniţial la dimensiunea deschiderii podurilor existente (C.F.R. şi naţional) de circa 36 metri.
Reclamanţii şi-au precizat cererea în sensul că înţeleg să cheme în judecată ca pârâtă şi A.N.A.R.
Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, prin sentinţa nr. 4896 din 16 noiembrie 2006, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială, cu motivarea că în raport de obiectul său, litigiul are natură comercială.
La termenul de judecată din 18 ianuarie 2008 a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă şi D.S. Drobeta Turnu Severin.
Soluţionând cauza, Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa comercială nr. 310 din 18 aprilie 2008, a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâţii P. Drobeta Turnu Severin, A.N.A.R. – D.A. Jiu şi Sucursala H.P.F. să asigure decolmatarea permanentă a albiei minore a râului J., Sucursala H., numai în zona de influenţă, dar nu mai puţin de 500 m de la vărsare în amonte.
S-a respins cererea faţă de R.N.P. R. – D.S. Drobeta Turnu Severin şi al doilea capăt de cerere.
Apelurile declarate de pârâtele SC H. SA – Sucursala H.P.F. şi P.M. Drobeta Turnu Severin împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 265 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
S-a reţinut în considerentele deciziei că în raport de dispoziţiile art. 34 din Legea apelor nr. 107/1996 şi de raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză activitatea de decolmatare trebuie asigurată de cele două apelante (pârâte) cu precizarea că SC H. SA, Sucursala H.P.F. va avea în vedere numai zona de influenţă, dar nu mai puţin de 500 mp de la vărsare în amonte.
A fost respinsă, ca nefondată, excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei P.M. Drobeta Turnu Severin întrucât deşi aceasta a fost citată în cauză, în realitate a fost vizată instituţia primarului.
Împotriva acestei decizii pârâtele SC H. SA, Sucursala H.P.F. şi P.M. Drobeta Turnu Severin au declarat recurs şi au solicitat admiterea apelurilor, modificarea sentinţei instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantă.
În recursul său întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., SC H. SA, Sucursala H.P.F. a susţinut că instanţa de apel a avut în vedere la pronunţarea deciziei raportul de expertiză efectuat în cauză, care nu reţine culpa acestei societăţi în producerea prejudiciului cauzat reclamanţilor şi cu toate acestea s-a stabilit că recurentei îi revine obligaţia de decolmatare permanentă a albiei râului J.
Decizia instanţei de apel nu răspunde apărărilor formulate de recurentă prin prisma dispoziţiilor art. 34 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 107/1996 care prevăd obligaţia de întreţinere a râului numai pentru deţinătorii lucrării de barare sau de evacuare, riveranilor şi A.N.A.R. ori SC H. SA, sucursala H.P.F. nu deţine asemenea lucrări.
Ultima critică vizează faptul că inundaţiile din anul 1999 şi 2000 nu sunt permanente şi s-au produs pe fondul unor fenomene meteorologice excepţionale (ploi abundente) care au avut caracterul unei forţe majore, cauză exoneratoare de răspundere juridică.
Recurenta P.M. Drobeta Turnu Severin a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia în raport de dispoziţiile Legii nr. 213/1998 şi 215/2001 care prevăd că unitatea administrativ teritorială prin consiliul local reprezentată la rândul său prin primar are calitate procesuală şi reprezintă interesele unităţii administrative în relaţiile cu alte instituţii publice sau private.
Instanţa de apel în mod nelegal a lărgit cadrul procesual şi a considerat că primarul în accepţiunea dreptului administrativ este de fapt instituţia primarului şi prin aceasta au fost încălcate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a invocat nerespectarea art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel a interpretat greşit prevederile art. 34 din Legea apelor nr. 107/1996 cât timp din cuprinsul acestora rezultă că sarcinile de decolmatare şi întreţinere a albiilor apelor revine celui care are în administrare lucrările hidrografice, în speţă A.R. şi nu recurentei.
Instanţa de fond nu a cercetat dacă proprietăţile reclamanţilor şi ale autorilor acestora au fost expropiate şi în situaţia în care figurează în anexele la decretele de expropiere, dacă construcţiile civile au fost autorizate cu respectarea normelor Legii nr. 50/1991.
La termenul din 23 septembrie 2009 instanţa a constatat că intimatul-reclamant P.A. a decedat la data de 7 august 2008 şi că a rămas ca unic moştenitor P.F. conform certificatului de moştenitor nr. 198 din 29 octombrie 2008, ce a fost introdusă în cauză în calitate de intimată-reclamantă.
Recursurile declarate de pârâte sunt nefondate.
Referitor la recursul declarat de SC H. SA, sucursala H.P.F., se reţin următoarele:
Susţinerea recurentei că instanţa de apel şi-a întemeiat hotărârea numai pe raportul de expertiză efectuat în cauză care însă stabileşte că obligaţia de decolmatare revine P.M. Drobeta Turnu Severin sau C.N.A.R. şi totuşi a reţinut contrariul, nu poate fi reţinută cât timp expertiza tehnică reprezintă numai o probă pe care instanţa a interpretat-o în raport de dispoziţiile Legii apelor nr. 107/1996, sediul materiei în litigiul dedus judecăţii.
Afirmaţiile recurentei că dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 107/1996 nu-i sunt aplicabile, vor fi înlăturate întrucât nu au suport legal.
Astfel, potrivit art. 34 alin. (1) din acest act normativ „în zonele în care albiile sunt amenajate prin lucrări de apărare, consolidare, terasamente sau alte asemenea lucrări, obligaţia de întreţinere, reparare sau refacere a unor astfel de lucrări, ca şi de întreţinere a albiilor în zona amenajată, a curentelor şi valurilor revine celor care au în administrare sau în exploatare lucrările respective”.
Alin. 3 al aceluiaşi articol, prevede că „întreţinerea albiei minore în aval de o lucrare de barare revine deţinătorului cu orice titlu al acelei lucrări, pe o zonă de cel puţin 500 m”.
În raport de aceste prevederi legale în mod corect instanţa de apel a menţinut hotărârea instanţei de fond prin care recurenta a fost obligată să asigure decolmatarea permanentă a albiei minore a râului J. dar numai în zona de influenţă şi nu mai puţin de 500 m e la vărsare în amonte.
În condiţiile în care recurenta beneficiază de sistemul de Hidronavigaţie pe Dunăre în zona Porţile de Fier, aceasta trebuie să suporte şi pierderile ce se datorează construcţiilor realizate pe Dunăre, în zona de influenţă a acestora.
Instanţa de apel în mod judicios nu a reţinut forţa majoră privind inundaţiile din anii 1999 şi 2000, ca o cauză exoneratoare de răspundere juridică, cât timp recurenta-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a asigura decolmatarea râului J.
Referitor la recursul declarat de P.M. Drobeta Turnu Severin se reţin următoarele:
Critica invocată de recurentă privind lipsa calităţii procesuale pasive potrivit Legii nr. 213/1998 şi nr. 215/2001 întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin care a susţinut că intimaţii trebuia să cheme în judecată C.L. sau reprezentantul legal al acestuia, nu are temei legal şi va fi înlăturată cu următoarea motivare care o va suplini pe cea de la instanţa de apel.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe, sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative şi primarii, ca autorităţi executive, iar potrivit art. 67 alin. (1) din acelaşi act normativ, primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie.
Prin art. 62 din aceeaşi lege, M. prin P. a fost instituit ca autoritate cu personalitate juridică şi care poate sta ca parte în justiţie, dobândind astfel această calitate prin efectul legii.
În lumina acestor prevederi legale, în mod corect instanţa de apel a reţinut că P.M. Drobeta Turnu Severin are calitate procesuală pasivă, iar primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în instanţă.
A doua critică invocată de recurenţi în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează aplicarea greşită de către instanţă a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 107/1996 atunci când a reţinut că acesteia îi revine obligaţia de decolmatare şi întreţinere a albiilor apelor.
Nici această critică nu este fondată.
Pârâul J. aparţine domeniului public al statului şi potrivit art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Legea apelor nr. 107/1996 se află în administrarea A.N.A.R.
Prin art. 19 din această lege s-a instituit pentru autorităţile administraţiei publice locale obligaţia asigurării gospodăririi eficiente a apei distribuite în localităţi, precum şi colectarea apelor meteorice, canalizarea şi epurarea apelor uzate.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 73 alin. (2) şi art. 74 pct. 5 din aceeași lege, care stabilesc măsurile ce se impun a fi luate pentru apărarea împotriva inundaţiilor şi fenomenelor meteorologice periculoase.
În lumina acestor prevederi legale în mod judicios instanţa de apel a confirmat sentinţa instanţei de fond prin care recurenta-pârâtă a fost obligată să asigure decolmatarea permanentă a albiei minore a râului J.
De menţionat că legea sancţionează neîndeplinirea acestei obligaţii în sensul că la art. 80 pct. 60 a prevăzut că reprezintă contravenţie „neasigurarea de către autorităţile administraţiei publice locale a curăţirii cursurilor de apă a bălţilor şi a malurilor acesteia de pe raza localităţilor”.
În finalul recursului său recurenta a invocat faptul că era imperios necesar ca instanţa de fond să cerceteze dacă proprietăţile reclamanţilor şi autorilor acestora au fost expropiate şi în cazul în care figurează în anexele la decretele de expropiere, dacă construcţiile civile au fost autorizate cu respectarea normelor prevăzute de Legea nr. 50/1991.
Susţinerile recurentei nu pot fi examinate pentru că pe de o parte privesc hotărârea instanţei de fond, iar pe de altă parte, recursul nu are caracter devolutiv şi nu s-ar putea analiza pentru prima dată pe această cale fără să se încalce principiul „non omisso medio”.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondate, recursurile declarate de pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele SC H. SA, sucursala H.P.F. Drobeta Turnu Severin şi P.M. Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 265 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 417/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4340/2010. Comercial → |
|---|
