ICCJ. Decizia nr. 4341/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4341/2010
Dosar nr. 4219/1/2009
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Asupra perimării recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 4 februarie 2009, pronunţată în dosarul nr. 10826/3/2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 C. civ. şi a dispus sancţionarea pârâtei SC R.I. SRL BUCUREŞTI cu suma de 700 lei, respingându-se cererea de sancţionare a avocatului pârâtei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC R.I. SRL BUCUREŞTI, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea acestei excepţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, prin decizia nr. 502/ R din 1 aprilie 2009, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentă, a respins cererea de amendare a avocatului recurentei şi a respins cererea de despăgubiri formulată de societatea intimată.
În temeiul art. 1081 alin. (l) pct. l lit. a) C. proc. civ., a aplicat recurentei amendă judiciară în cuantum de 700 lei.
A respins, ca nefundat, recursul formulat de recurentă şi a luat act că intimata solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a decide astfel, pe fondul cauzei, instanţa a apreciat că prima instanţa a respins, în mod corect, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, întrucât în soluţionarea cauzei care priveşte cererea de instituire a sechestrului judiciar în baza dispoziţiilor art. 598 C. proc. civ., nefiind analizat fondul raportului contractual litigios, nu au legătură cu soluţionarea cauzei dispoziţiile art. 969 C. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC R.I. SRL BUCUREŞTI.
Prin încheierea de şedinţă din 2 martie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin referatul din 10 septembrie 2010, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării cererii de recurs.
Cauza a rămas suspendată mai mult de şase luni, astfel că, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia perimării judecării recursului, reţinând următoarele:
Art. 248 alin. (1) C. proc. civ., declară perimată orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare rămasă în nelucrare din vina părţii timp de şase luni. Prin urmare pentru a opera perimarea trebuie examinată îndeplinirea cumulativă a cerinţelor art. 248 C. proc. civ. şi în acest sens se constată că Înalta Curte a fost investită cu o cerere care a declanşat calea de atac a recursului, că după suspendarea judecăţii pricina a rămas în nelucrare timp de şase luni şi că înainte de împlinirea acestui termen nu s-a cerut de părţile în proces reluarea judecării recursului. Se mai constată că nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.
În acest context, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ., „perimarea se constată din oficiu..” pe cale de excepţie întrucât normele care reglementează această sancţiune procedurală sunt de ordine publică, partea neformulând nici o apărare cu privire la această excepţie, deşi a fost legal citată.
În consecinţă, faţă de cele ce preced urmează să se constate perimat recursul, cu consecinţa prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., text ce declară ineficiente toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală şi în consecinţă imposibilităţii analizării pe fond a cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâta SC R.I. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 502/ R din 1 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4340/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4347/2010. Comercial → |
|---|
