ICCJ. Decizia nr. 4300/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4300/2010
Dosar nr. 71/1285/2008
Ședința publică de la 9 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.I.F. Oltenia SA Craiova, prin cererea înregistrată la Tribunalul Comercial Cluj, în contradictoriu cu pârâţii SC S. SA Cluj-Napoca, SC C. SA Buzău, O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj şi SC D.C. SA Bucureşti, a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea unui număr de 242.293 acţiuni cu valoarea nominală de 25.000 lei, în sumă totală de 6.059.825.000 lei, subscrise de către SC C. SA BUZĂU în cadrul majorării de capital social aprobată în A.G.E.A. SC S. SA din data de 04 septembrie 2000, majorare finalizată prin înregistrarea la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj cu C.I.M. din 08 martie 201; diminuarea în consecinţă a capitalului social cu suma de 6.059.825.000 lei ca efect al anulării acţiunilor subscrise de către SC C. SA; repunerea părţilor în situaţia anterioară şi radierea, în parte, de la O.R.C. Cluj şi din evidenţa SC D.C. SA a majorării capitalului social al SC S. SA cu valoarea de 6.059.825.000 lei şi diminuarea deţinerilor SC C. SA cu un număr de 242.293 acţiuni.
Prin sentinţa comercială nr. 2054 pronunţată la data de 25 mai 2009 de Tribunalul Comercial Cluj, a fost respinsă cererea formulată de către reclamanta S.I.F. Oltenia SA împotriva pârâţilor SC S. SA şi SC C. SA, O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj şi SC D.C. SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că î n baza unei şedinţe A.G.E.A. a pârâtei SC S. SA Cluj-Napoca, ţinută în data de 4 septembrie 2000 a fost încheiat un act adiţional la actele constitutive ale societăţii, în data de 2 martie 2001 prin care a fost majorat capitalul social al acesteia cu suma de 981.085 lei, prin aport în numerar, schimbându-se astfel şi structura acţionariatului, aportul în numerar al pârâtei fiind de 605.982,5 lei. Această operaţiune a fost încuviinţată de către judecătorul delegat la O.R.C. Cluj, în data de 9 martie 2001.
S-a apreciat că solicitarea de constatare a nulităţii absolute a operaţiunii de majorare a capitalului social pe motiv că ea a fost făcută prin fraudă, nu este întemeiată, întrucât prin prezenta acţiune reclamanta doreşte să-şi apere propriile interese ca urmare a micşorării cotei sale de participaţie la capitalul social al societăţii unde este acţionar.
Totodată s-a constatat că toate operaţiunile premergătoare majorării capitalului social nu sunt importante în speţă iar celelalte operaţiuni privind cumpărarea unor imobile sau alte bunuri, operaţiuni derulate între două societăţi în care aceeaşi persoană are o putere de decizie însemnată, deţinând majoritatea acţiunilor, nu au relevanţă sub aspectul dedus judecăţii.
Cât priveşte chestiunea cu fictivitatea operaţiunilor de înstrăinare a unor bunuri către SC S. SA de către SC C. SA Buzău, instanţa de fond a apreciat că aceasta reprezintă doar o simplă afirmaţie, întrucât în nici un text de lege nu se specifică faptul că o operaţiune de înstrăinare a unor imobile, dacă nu este încheiată în formă autentică, este fictivă şi nici că bunul cumpărat trebuie neapărat să intre în posesia cumpărătorului pentru ca tranzacţia să fie valabilă. Indiferent ce a hotărât un organ fiscal, acesta nu se poate pronunţa asupra valabilităţii unei operaţiuni juridice, el având doar atribuţia de a verifica respectarea normelor financiar-fiscale, în vederea ocrotirii intereselor Statului Român sub aspectul plăţii tuturor contribuţiilor şi impozitelor datorate de către contribuabili.
Faţă de pârâtele O.R.C. Cluj şi SC D.C. SA Bucureşti, s-a apreciat că acţiunea este neîntemeiată, întrucât aceste pârâte nu au nici un amestec în operaţiunile invocate de către reclamantă ca fiind nelegale. De fapt, împotriva lor nici nu au fost formulate pretenţii, instanţa neavând ce să analizeze faţă de acestea. Pârâtele nu au făcut decât să opereze în evidenţele lor modificările aduse în structura acţionariatului SC S. SA, în baza actelor ce le-au fost comunicate, nefăcând decât ceea ce legea le-a dispus să facă, conform scopului pentru care ele au fost înfiinţate.
Apelul declarat de reclamanta S.I.F. Oltenia SA împotriva acestei sentinţe a fost admis de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia civilă nr. 29/2010 din 1 martie 2010 când a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis acţiunea reclamantei S.I.F. Oltenia şi în consecinţă a dispus anularea unui nr. de 242.293 acţiuni cu valoarea nominală de 25.000 lei, în sumă totală de 6.059.825.000 lei subscris de SC C. SA Buzău în cadrul majorării de capital social aprobat prin A.G.E.A. SC S.SA din data de 04 septembrie 2000 cu consecinţa diminuării capitalului total cu aceeaşi valoare. Totodată s-a dispus efectuarea cuvenitelor menţiunii la O.R.C. Cluj şi la SC D.C. SA, la data rămânerii irevocabile a deciziei.
În argumentarea acestei soluţii instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a pronunţat hotărârea urmare a determinării greşite a stării de fapt şi prin valorificarea şi interpretarea eronată a dispoziţiilor legale apreciate ca fiind incidente.
Totodată s-a reţinut că probatoriul administrat a relevat că vărsarea aportului apare ca fiind formală în raport de utilizarea şi termenul de utilizare a fondurilor astfel vărsate chiar de către entitatea obligată să procedeze la vărsarea aportului evidenţiindu-se, de asemenea, că la data emiterii acţiunilor sumele vărsate cu titlu de aport la capitalul social nu mai existau în patrimoniul societăţii.
De asemenea, instanţa de apel a apreciat că valenţele acordate de prima instanţă stării de fapt reţinută de organul fiscal nu sunt conforme cu prevederile Legii nr. 571/2003.
Înlăturarea concluziilor raportului de inspecţie fiscală pentru exercitarea căilor de atac instituite împotriva acestuia în condiţiile art. 205 C. proc. fisc. s-a realizat de către prima instanţă prin înfrângerea dispoziţiilor art. 215 C. proc. fisc. având în vedere principiul legalităţii actelor administrative şi prezumţia de legalitate de care se bucură actele administrative ori administrativ fiscale, regula fiind executarea din oficiu a acestora în baza caracterului de care se bucură.
Aserţiunea intimatei SC C. SA Buzău potrivit căreia instanţa a reţinut în mod corect că organul fiscal nu se poate pronunţa asupra valabilităţii unor operaţiuni juridice nu poate fi primită întrucât în determinarea stării de fapt şi verificarea îndeplinirii condiţiilor legale de către anumite operaţiuni juridice pentru a asigura entităţii controlate un anumit regim fiscal organul fiscal este abilitat să procedeze la analizarea legalităţii operaţiunii juridice care să dea naştere la un drept de natură fiscală.
Referitor la susţinerile intimatelor privitor la distincţia existentă între majorarea capitalului social şi operaţiunile de vânzare - cumpărare realizate ulterior, instanţa de apel a considerat că acestea ar putea primi valenţele urmărite de aceasta pentru ipoteza în care ar fi fost întocmite toate înscrisurile care să poată fi calificate ca acte justificative şi care să confirme realitatea operaţiunii şi din perspectiva Legii nr. 82/1991, ori în speţă nu s-a realizat această dovadă împrejurare în raport de care pretenţiile reclamantei apar ca fiind justificate.
Împotriva acestei decizii pârâtele SC C. SA şi SC S. SA au declarat recursuri prin care au solicitat admiterea acestora, modificarea în tot a deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală.
1. Pârâta SC C. SA şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de nelegalitate invocat recurenta a arătat că instanţa de apel a tras concluzia, de la bun început că” probatoriul administrat a relevat că susţinerile reclamantei apar ca fiind întemeiate, vărsarea aportului apărând ca fiind formală în raport de utilizarea şi termenul de utilizare a fondurilor astfel vărsate chiar de către entitatea obligată să procedeze la vărsarea aportului” fără a evidenţia care dintre probele administrate în cauză conduc la o asemenea concluzie.
De asemenea, susţine recurenta, instanţa de apel apreciază greşit că majorarea de capital este fictivă deoarece la data emiterii acţiunilor, sumele vărsate cu titlu de aport de capitalul social nu mai existau în patrimoniul societăţii întrucât dovada în acest sens sunt documentele de plată care atestă vărsarea efectivă a acestor sume în conturile SC S. SA care este direct responsabilă de modul în care administrează fondurile societăţii.
Totodată, arată recurenta, instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, întrucât acest articol nu condiţionează transferul dreptului de proprietate asupra construcţiilor de înscrierea în cartea funciară a contractului de vânzare-cumpărare. Dreptul de proprietate asupra acestora s-a transferat la data încheierii contractelor sub semnătură privată.
Instanţa de apel a ignorat faptul că operaţiunea de majorare a capitalului social este o operaţiune distinctă de operaţiunile de vânzare-cumpărare care au avut loc ulterior. Nu poate fi pusă în discuţie majorarea de capital social prin prisma caracterului ipotetic fictiv al unor acte de vânzare – cumpărare încheiate după mai bine de 3 luni de la finalizarea operaţiunii de majorare.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală.
2. Pârâta SC S. SA prin recursul său întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata - reclamantă S.I.F. Oltenia SA a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
1. Recursul pârâtei SC C. SA Buzău este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Analizând decizia recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de recurentă se constată că recursul este fondat întrucât instanţa de apel prin soluţia pronunţată a interpretat greşit dispoziţiile art. 212 şi următoarele din Legea nr. 31/1990.
Astfel, se apreciază că majorarea capitalului social a SC S. SA a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale. Aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză în urma aprobării dreptului de preferinţă a acţionarilor prin hotărârea A.G.E.A. din 4 septembrie 2000 a SC S. SA, s-a încheiat un act adiţional la actele constitutive ale societăţii prin care a fost majorat capitalul social al acesteia cu suma de 981.085 lei, prin aport în numerar, schimbându-se astfel şi structura acţionariatului, aportul în numerar al pârâtei SC C. SA fiind de 605.982,5 lei, operaţiune ce a fost încuviinţată de judecătorul delegat al O.R.C. Cluj prin certificatul de înscriere menţiuni nr. 5812 din 02 martie 2001 şi care nu a fost contestată în conformitate cu dispoziţiile legii speciale.
Se constată că subscrierea acţiunilor în valoare de 607.032,5 lei de către pârâta SC C. SA a fost corect efectuată iar suma a fost vărsată efectiv, în numerar, în conturile SC S. SA conform ordinelor de plată aflate la dosar, astfel, că nu se poate vorbi despre o nulitate absolută a operaţiunilor de majorare a capitalului social care să atragă anularea celor 242.293 acţiuni subscrise de SC C. SA, şi implicit de o subscriere fictivă.
Totodată se constată că, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, operaţiunile derulate de părţi, precum şi rezultatele inspecţiei fiscale nu au relevanţă sub aspectul dedus judecăţii cel mult, aceste operaţiuni ar putea fi supuse anulării şi nu sunt de natură să afecteze majorarea de capital social care este o altă operaţiune distinctă de celelalte.
2. Recursul pârâtei SC S. SA.
Înalta Curte în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepţia tardivităţii declarării recursului.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel (…) ”Din dispoziţiile citate mai sus rezultă că pentru exerciţiul căii extraordinare de atac a recursului s-a instituit un termen legal de 15 zile, care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia, partea îndreptăţită se poate adresa instanţei.
În speţă a fost atacată cu recurs Decizia civilă nr. 29 din 01 martie 2010 care i-a fost comunicată pârâtului recurent la data de 31 martie 2010, conform dovezii aflată la fila 51 dosar apel, iar recursul a fost depus la data de 21 aprilie 2010.
Revenind la prevederile art. 301 C. proc. civ. prin care se impune respectarea acestui termen pentru asigurarea disciplinei procesuale se observă că de la data comunicării deciziei stabilită ca moment de la care încep să curgă cele 15 zile stabilite, depunerea recursului s-a făcut cu depăşirea intervalului de timp prevăzut de lege.
Având în vedere că termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor, se va reţine că recursul astfel formulat de pârâta SC S. SA încalcă prevederile art. 301 C. proc. civ., astfel că va fi constatat tardiv formulat şi faţă de raportul juridic dedus judecăţii şi dependenţei procesuale între participanţi se reţine aplicarea dispoziţiilor art. 47 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ. urmează să se admită recursul pârâtei SC C. SA, se va modifica decizia recurată în sensul că se va respinge apelul reclamantei S.I.F. Oltenia SA şi se va respinge ca tardiv declarat recursul pârâtei SC S. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA Buzău împotriva Deciziei civile nr. 29 din 1 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul reclamantei S.I.F. Oltenia SA.
Respinge recursul declarat de pârâta SC S. SA Cluj-Napoca împotriva aceleiaşi decizii, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4296/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4245/2010. Comercial → |
|---|
