ICCJ. Decizia nr. 4317/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4317/2010
Dosar nr. 2449/114/2009
Ședința publică de la 9 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC R. Rm. Sărat SA societate în insolvenţă prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA - S.D.E.E. Buzău obligarea acesteia la plata sumei de 150.000 lei reprezentând lipsa de folosinţă a reţelei de distribuţie a energiei electrice proprietatea sa, folosită de pârâtă în ultimii 3 ani, precum şi preluarea contra cost a reţelei pe care o evaluează la 150.000 lei.
Prin sentinţa nr. 145 din 25 februarie 2010 Tribunalul Buzău a respins acţiunea formulată de reclamanta SC R. Rm. Sărat SRL prin lichidator judiciar S.P.R.L. R.S. reţinând, în esenţă, că reclamanta SC R. Rm. Sărat SA - în insolvenţă, a deţinut în patrimoniul său potrivit listei mijloacelor fixe, reţeaua de energie electrică şi transformator care alimentează agenţi economici din zona alăturată reclamantei.
S-a mai reţinut că începând cu anul 2005, reclamanta a încercat soluţionarea pe cale amiabilă în sensul unui eventual transfer a acestor bunuri către pârâtă, astfel cum rezultă din conţinutul adresei din 1 februarie 2005 (fila 19 din dosar), iar prin răspunsul său pârâta a precizat motivul care face imposibilă preluarea reţelei electrice şi anume că aceasta nu se află pe domeniul public iar starea tehnică, este necorespunzătoare (fila 5 din Dosar nr. 8634/2008).
Întrucât în cadrul procedurii de faliment au fost lichidate bunuri din patrimoniul debitoarei, reclamanta a înştiinţat pârâta că este de acord cu branşarea clădirilor achiziţionate de cei 2 adjudecatari, fără nici o pretenţie (fila 17).
Prin expertiza efectuată în cauză s-a concluzionat, că pârâta a realizat profit pe anii 2005, 2006 şi 2007 în sumă modică de 98,99 lei.
Între părţi, însă nu a fost încheiat un contract de închiriere iar în lipsa unui raport juridic obligaţional, plata contravalorii chiriei apare ca neîntemeiată.
Cât priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la preluarea reţelei electrice evaluată la suma de 150.000 lei, prima instanţă a reţinut că de asemeni este neîntemeiată, potrivit următoarelor considerente: obligaţia este acel raport juridic în temeiul căruia o persoană numită debitor este ţinută faţă de alta numită creditor, la datoria de a da, de a face sau de a nu face ceva, sub sancţiunea constrângerii de stat în caz de neexecutare de bună voie.
Conţinutul raporturilor juridice de obligaţii, este determinat prin voinţa părţilor.
În situaţia dedusă judecăţii, obiectul obligaţiei din partea pârâtei constă într-o prestaţie pozitivă, aceea de a prelua contra cost reţeaua evaluată la suma de 150.00 lei.
Indiferent de felul prestaţiei, aceasta trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să aibă natură juridică, să fie destinată creditorului, să prezinte interes pentru creditor, să fie posibilă determinată sau determinabilă şi să fie licită.
Aceste condiţii, se cer a fi îndeplinite cumulativ. Din analiza probelor administrate în cauză rezultă că această condiţie nu este îndeplinită, reclamanta nefăcând dovada unei convenţii care să dea naştere la obligaţii.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamanta SC R. Rm. Sărat SRL prin lichidator judiciar R.S. S.P.R.L. Buzău a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 65 din 26 mai 2010, reţinând, în esenţă că, reclamanta a fost de acord cu branşarea fără pretenţii a locatarilor din blocurile ce au aparţinut societăţii şi nu a societăţii furnizoare de electricitate.
Referitor la pretenţiile reclamantei de a i se acorda contravaloarea lipsei de folosinţă a reţelei electrice, instanţa de apel a constatat că solicitarea este neîntemeiată având în vedere că această reţea este în proprietatea SC R. Rm. Sărat SA, aceasta putând dispune de ea ca un adevărat proprietar, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Totodată, instanţa de apel a apreciat că nu poate fi reţinută susţinerea apelantei cum că prezenta obligaţie izvorăşte dintr-un qvazidelict în condiţiile art. 1198 C. civ. atâta timp cât reţeaua de electricitate a fost realizată pentru a deservi atât interesul societăţii de a beneficia de curent electric cât şi al SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA - S.D.E.E. Buzău de a furniza energie electrică.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta SC R. Rm. Sărat SRL prin lichidatorul judiciar R.S. S.P.R.L. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea acestui motiv reclamanta a susţinut că izvorul obligaţiei a cărei realizare se urmărea prin intermediul acţiunii introductive de instanţă îl reprezenta un fapt juridic, astfel cum acesta este definit prin intermediul art. 986 C. civ. şi nicidecum un act juridic astfel cum l-au calificat instanţa de fond şi ulterior instanţa de apel în tentativa lor de a verifica existenţa şi validitatea tuturor condiţiilor de eficacitate proprii convenţiilor civile.
Totodată, a susţinut recurenta, instanţa de apel a restrâns într-o modalitate nedorită aria izvoarelor obligaţiilor civile ignorându-le pe acelea care se nasc din fapte juridice.
Consecinţa directă a concluziei inexistenţei obligaţiei de plată a pârâtei, motivată de inexistenţa unui act juridic din care aceasta să derive, a condus la pronunţarea unei soluţii care lezează în mod grav cursul dintre cele mai importante atribute ale dreptului de proprietate şi anume pe acela în virtutea căruia proprietarul îşi poate exploata bunul său şi îi poate culege fructele.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
Recursul este nefondat.
Prin prisma motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii în raport de prevederile art. 986 C. civ., în sensul că izvorul obligaţiei ce formează obiectul prezentei cauze este reprezentat de un fapt juridic şi nicidecum de un act juridic astfel cum ambele instanţe au calificat acţiunea.
Analizând criticile invocate, Înalta Curte constată că toate motivele subsumate acestui motiv de nelegalitate sunt nefondate, având în vedere că acest text de lege reglementează qvasi-contractul ca un fapt licit şi voluntar din care se naşte o obligaţie către o altă persoană sau obligaţii reciproce între părţi.
Este evident că în situaţia dedusă judecăţii, obiectul obligaţiei constă într-o prestaţie pozitivă din partea pârâtei, aceea de a prelua contra cost reţeaua evaluată la suma de 150.000 lei. Astfel, în mod corect ambele instanţe au analizat motivele acţiunii şi raportul juridic dedus judecăţii, reţinând inexistenţa unei convenţii care să dea naştere unor obligaţii între părţi.
În ceea ce priveşte critica privind lipsa de rol activ a instanţei, Înalta Curte o constată neîntemeiată, întrucât ambele instanţe au lămurit, raportat la motivele de fapt care au stat la baza cererii de chemare în judecată, adevăratul ei temei de drept, concluzionând că în lipsa unei înţelegeri prealabile dintre părţi în sensul preluării acestei reţele de către furnizorul de electricitate, instanţa nu se poate substitui voinţei părţilor şi să oblige SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA, S.D.E.E. Buzău să preia contra cost această reţea.
În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute criticile recurentei, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. Rm. Sărat SRL prin lichidator judiciar R.S. S.P.R.L. Buzău împotriva Deciziei nr. 65 din 26 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3651/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2157/2010. Comercial → |
|---|
