ICCJ. Decizia nr. 4350/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4350/2010
Dosar nr. 2676/105/2009
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin sentinţa nr. 165 din 17 martie 2010 Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Prahova si în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta M.D., în contradictoriu cu pârâtul M.D.E., în favoarea Judecătoriei Sinaia.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut că litigiul are ca obiect folosirea unui bun imobil coproprietate a soţilor, ori, potrivit codului comercial român, actele juridice privind imobilele sunt acte civile.
împotriva sentinţei pronunţată de Tribunalul Prahova a formulat recurs pârâtul M.D.E., care critică sentinţa instanţei pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru ca în rejudecare, după casare să dispună suspendarea cauzei şi sesizarea legală a Curţii de apel Ploieşti cu regulatorul de competenţă.
Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia nr. 738 din 29 aprilie 2010 a respins ca nefondat recursul pârâtului M.D.E., reţinând fără dubiu că, prezenta cerere intitulată ordonanţă preşedinţială, are caracterul vădit al unei acţiuni civile.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul M.D.E., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuţie excepţia netimbrării recursului, rămânând în pronunţare asupra acesteia.
Recurentul-pârât a fost legal citat pentru termenul din 14 decembrie 2010 cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei şi 0,15 lei timbru judiciar (fila 7 dosar recurs), obligaţie căreia nu s-a conformat.
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul-pârât nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată 14 decembrie 2010, respectiv de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei şi 0,15 lei timbru judiciar, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului pârâtului M.D.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul M.D.E. împotriva deciziei nr. 738 din 29 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4348/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4351/2010. Comercial → |
|---|
