ICCJ. Decizia nr. 4392/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4392/2010
Dosar nr. 3251/108/2008
Şedinţa publică de la 15 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată că:
Prin sentinţa comercială nr. 760 din 21 aprilie 2009, Tribunalul Arad a admis acţiunea formulată de reclamanta SC M.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC L. SA, pe care a obligat-o să plătească suma de 262.690,73 lei, reprezentând contravaloare debit, suma de 32.789,43 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 30.977,41 lei.
Curtea de Apel Ploieşti, legal învestită cu soluţionarea apelului formulat de apelanta-pârâtă SC L. SA, împotriva sentinţei Tribunalului Arad, urmare admiterii cererii de strămutare a cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost sesizată, deopotrivă, cu judecata cererii de suspendare a executării hotărârii apelate în condiţiile art. 280 alin. (l) C. proc. civ, petenta SC L. SA arătând, în esenţă, că, în cazul respingerii menţionatei măsuri, s-ar crea prejudicii materiale directe, imposibil de înlăturat şi, de asemenea, ar fi afectate implicit interesele clienţilor, băncilor şi ale salariaţilor societăţii.
Prin încheierea din 12 mai 2010, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării sentinţei Tribunalului Arad nr. 760 din 21 aprilie 2009 în condiţiile art. 280 alin. (l) C. proc. civ., reţinând, în esenţă, că apelanta invocă iminenţa producerii unui prejudiciu prin iniţierea procedurii de executare silită, susţinerile apelantei fiind nefondate în considerarea dispoziţiilor art. 7208 C. proc. civ., text legal care consacră forţa executorie a hotărârilor pronunţate în materie comercială, întrucât scopul urmărit de precitatul text legal constă în imediata asigurare a executării titlurilor, pentru evitarea întârzierilor şi a cheltuielilor.
Împotriva încheierii Curţii de Apel Ploieşti din 12 mai 2010 a formulat recurs pârâta SC L. SA, arătând, în esenţă, că instanţa de apel a considerat, în mod greşit, faptul că prejudiciile invocate de societatea pârâtă constituie consecinţe previzibile ale desfăşurării activităţii oricărei persoane juridice care are raporturi comerciale şi, de asemenea, că instanţa de apel, în mod greşit, a constatat că, prin executarea sentinţei primei instanţe nu s-ar prejudicia grav şi iremediabil interesele societăţii debitoare, creditoarea obligaţiei nedemonstrând că prin admiterea menţionatei măsuri ar fi fost iremediabil prejudiciată.
Recursul este nefondat.
Este de subliniat că instanţa de apel, în mod corect, a constatat, la momentul pronunţării încheierii din 12 mai 2010, inexistenţa unor motive temeinice care să o determine să dispună măsura suspendării executării hotărârii apelate în temeiul art. 280 alin. (l) C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 7208 C. proc. civ.
Mai mult, este de observat că, în calea extraordinară de atac a recursului, prin petiţia înregistrată în data de 13 decembrie 2010 sub nr. 3798, recurenta-pârâtă SC L. SA a solicitat Înaltei Curţi să ia act că recursul declarat împotriva încheierii Curţii de Apel Ploieşti din 12 mai 2010 a rămas fără obiect, întrucât apelul formulat de această parte împotriva sentinţei Tribunalului Arad nr. 760 din 21 aprilie 2009 a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia nr. 107 din 20 octombrie 2010, aceleaşi concluzii formulând şi intimata-reclamantă SC M.T. SRL prin notele scrise depuse la dosar, însoţite de copia deciziei pronunţate în apel.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Cu privire la cererea intimatei SC M.T. SRL de obligare a recurentei SC L. SA la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., urmează să o admită numai pentru suma de 1.600 lei, reprezentând onorariu de avocat, având în vedere că intimata nu a avut reprezentare la termenul la care s-a soluţionat recursul, avocata care a răspuns pentru această parte neavând vechimea necesară în specialitate spre a pune concluzii orale în faţa Înaltei Curţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta SC L. SA Gurahonţ, împotriva încheierii Curţii de Apel Ploieşti din 12 mai 2010, ca nefondat.
Obligă recurenta - pârâtă să plătească intimatei - reclamante SC M.T. SRL Bucureşti suma de 1.600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 436/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4457/2010. Comercial → |
|---|
