ICCJ. Decizia nr. 4457/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4457/2010
Dosar nr. 978/85/2009
Şedinţa publică de la 20 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată că:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr. 978/85/2009, în data de 23 martie 2009, reclamanţii C.I. şi C.N.C. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC P. SRL, instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să constate că reclamantul C.I. a deţinut patru părţi sociale din capitalul pârâtei cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 0,8 %, iar reclamantul C.N.C. a deţinut o parte socială din capitalul pârâtei co o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 0,2 % şi să oblige pârâta la plata unei sume de bani care să reprezinte partea proporţională din capitalul propriu/patrimoniul social, din capitalul social şi din beneficiile realizate de aceasta pe toată durata de funcţionare a societăţii şi până la retragerea din societate, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 995 din 2 iulie 2009, a admis excepţia lipsei procedurii concilierii directe şi, în consecinţă, a respins acţiunea comercială, cu 1.500 lei, cheltuieli de judecată, reţinând, în esenţă, că reclamanţii nu au făcut dovada parcurgerii procedurii concilierii directe prealabile, în aplicarea dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 116 din 11 decembrie 2009, a admis apelurile declarate de reclamanţi împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că, în mod greşit, Tribunalul Sibiu a admis excepţia prematurităţii acţiunii, în contradicţie şi cu prevederile art. 6 par. l din C.E.D.O.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a formulat recurs pârâta SC I.M. SRL, fostă SC P. SRL, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 7 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., arătând, în principal, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină în raport cu lipsa concilierii directe în cauză, şi că instanţa de apel a încălcat cerinţele prevăzute de art. 7201 C. proc. civ.
Recursul este fondat.
În adevăr, este de observat că decizia pronunţată în apel cuprinde numai în parte motivele pe care se sprijină şi, deopotrivă, că a fost dată cu încălcarea şi greşita aplicare a legii, respectiv, a art. 7201 C. proc. civ., având în vedere că instanţa de apel a reţinut că acţiunea reclamanţilor este întemeiată pe dispoziţiile art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, considerat că, chiar dacă aceasta apare ca fiind evaluabilă în bani, întrucât reclamanţii solicită şi obligarea pârâtei la plata echivalentului părţilor sociale, aceştia nu îşi pot cuantifica pretenţiile în lipsa înţelegerii asociaţilor, întrucât pârâta, deşi i s-au cerut de către reclamanţi actele în baza cărora să calculeze drepturile asociaţilor retraşi, nu le-a comunicat, situaţie care a condus la imposibilitatea calculării sumei pretinse şi la neindicarea actelor în susţinerea pretenţiilor în cadrul procedurii concilierii prealabile, iar, a admite că reclamanţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de a arăta suma cuvenită pentru părţile sociale şi de a comunica actele în susţinerea pretenţiilor în cadrul procedurii concilierii ar însenina ca aceştia să fie puşi în imposibilitate de a promova acţiune în justiţie, contrar prevederilor art. 6 par. 1 din C.E.D.O.
Or, este de subliniat că instanţa de apel era ţinută să se pronunţe motivat cu privire la corecta ori eronata respingere a acţiunii pentru lipsa procedurii concilierii directe, excepţie invocată prin întâmpinare de către pârâtă, nicidecum printr-o simplă afirmaţie potrivit căreia, în mod greşit, Tribunalul Sibiu a admis excepţia prematurităţii acţiunii, ci, printr-o argumentată raportare, ce lipseşte cu desăvârşire, la dispoziţiile art. 7201 alin. (l) şi alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, în acest scop, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea.
De asemenea, se constată că instanţa de apel a încălcat, în totalitate şi, nejustificat, caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, faţă de obiectul evaluabil în bani al cererii de chemare în judecată condiţionarea sesizării instanţei de parcurgerea evocatei concilieri neputând fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiţie, cum, în mod eronat, a apreciat instanţa de apel, atâta vreme cât, după îndeplinirea acestei proceduri, conform art. 109 alin. (2) C. proc. civ., partea interesată poate sesiza instanţa judecătorească cu cererea de chemare în judecată, fiind astfel respectate prevederile privind accesul liber la justiţie, inclusiv cele cuprinse în art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ,, urmează să admită recursul formulat în cauză, să modifice decizia atacată, în sensul respingerii apelurilor declarate de reclamanţi împotriva sentinţei date de prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâta SC I.M. SRL, fostă SC P. SRL Sibiu, împotriva deciziei Curţii de Apel Alba Iulia nr. 116 din 11 decembrie 2009, pe care o modifică, în sensul că respinge apelurile declarate de reclamanţii C.l. şi C.N.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4392/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 449/2010. Comercial → |
|---|
