ICCJ. Decizia nr. 451/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.451/2010
Dosar nr. 7451/1/2009
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin sentinţa nr. 378 din 2 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş s-a respins cererea incidentală formulată de reclamanta pârâtă reconvenţional SC G.I. SRL Tg. Mureş societate în insolvenţă în contradictoriu cu pârâta reconvenţional SC N.P.C. SRL Tg. Mureş privind înscrierea în fals a înscrisului preconstituit al contractului nr. 275 din 9 iulie 2001 încheiat între părţile în proces şi s-a stabilit că dispoziţiile art. XIV „Alte clauze" art. 32 pct. 3 din convenţia litigioasă are drept conţinut depăşirea termenului de execuţie din vina executantului, care se penalizează cu 2 % din valoarea contractului.
Prin aceeaşi sentinţă prima instanţă a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta reclamantă reconvenţional, a admis în parte acţiunea reclamantei SC G.I. SRL Tg. Mureş prin lichidator judiciar C.C. SRL Tg. Mureş în contradictoriu cu pârâta SC N.P.C. SRL Tg. Mureş, a admis în parte acţiunea reconvenţională şi a stabilit, că la data de 20 decembrie 2001, data recepţionării lucrărilor efectuate în baza convenţiei litigioase de către beneficiarul aceleiaşi convenţii, pârâta-reclamant reconvenţional datora suma de 34.190,60 lei contravaloare lucrări, 10.940,96 lei penalităţi şi 18.725,42 lei contravaloare lucrări suplimentare. S-a mai stabilit că la data de 20 decembrie 2001, data recepţionării lucrărilor, reclamanta pârâtă reconvenţional datora pârâtei reconvenţional suma de 44.104 lei reprezentând penalităţi, sumele datorare fiind compensate.
În urma compensării, pârâta-reclamantă reconvenţional a fost obligată la plata sumelor de 1.026,76 lei preţ, 38.544,57 lei penalităţi, 18.725 lei contravaloare lucrări suplimentare şi la plata dobânzii comerciale .
Instanţa de fond a compensat şi cheltuielile de judecată, în urma compensării, reclamanta pârâtă reconvenţional fiind obligată la plata sumei de 2.667,60 lei.
Sentinţa nr. 378 din 2 aprilie 2007 a fost apelată de SC Z. SRL succesoare a SC G.I. SRL şi SC N.P.C. SRL Târgu Mureş. Apelurile au fost soluţionate prin Decizia nr. 35 din 28 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş care a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de apelanta SC N.P.C. SRL Târgu Mureş şi excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei SC G.I. SRL prin lichidator judiciar C.C. SRL. Prin aceeaşi decizie, Curtea a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de SC Z. SRL prin lichidator reţinând că operaţiunile de divizare a SC G.I. SRL au fost anulate şi că toate drepturile inclusiv calitatea de a sta în instanţă îi revenea SC G.I. SRL. În continuare, Curtea a admis apelul declarat de SC N.P.C. SRL şi a modificat sentinţa primei instanţe în sensul respingerii pretenţiilor reclamantei SC G.I. SRL privind obligarea pârâtei SC N.P.C. SRLla plata sumei de 1.872,42 lei contravaloare lucrări suplimentare. Totodată, a stabilit că la data recepţionării tuturor lucrărilor efectuate de executantul convenţiei, respectiv de reclamanta SC G.I. SRL, aceasta datora suma de 96.963 lei cu titlu de despăgubiri. În urma compensării sumelor datorate de părţile în proces, reclamanta SC G.I. SRL a fost obligată la plata sumei de 52.858,43 lei plus dobânda legală calculată de la data introducerii acţiunii până la plată. Curtea de Apel a mai dispus şi eliminarea din cuprinsul hotărârii primei instanţe a dispoziţiilor privind obligarea pârâtei reclamantă reconvenţional la plata sumei de 1.026,75 lei preţ neachitat, a sumei de 38.544 lei penalităţi de întârziere, a sumei de 18.725 contravaloare lucrări suplimentare şi a celorlalte sume reprezentând dobândă, menţinând celelalte dispoziţii din sentinţa apelată.
Recursul declarat de SC G.I. SRL prin lichidator judiciar, a fost soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 644 din 27 februarie 2009 pronunţată în dosarul nr. 999/43/2007.
Recurenta şi-a întemeiat criticile aduse deciziei pronunţată de instanţa de apel pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând Înaltei Curţi să admită excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi în consecinţă să respingă ca prescrisă acţiunea reconvenţională. Pe fondul recursului a solicitat modificarea în tot a deciziei atacate şi menţinerea sentinţei nr. 378/2007 pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş.
Înalta Curte, după analiza criticilor aduse deciziei nr. 35 din 28 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, a respins, ca nefondat, recursul formulat de SC G.I. SRL prin lichidator judiciar C.C. SRL.
În esenţă, în cuprinsul deciziei Înaltei Curţi s-a reţinut că nu pot fi analizate criticile recurentei întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., pe considerentul că recurenta nu a declarat apel împotriva sentinţei nr. 378 din 2 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş şi că nu s-ar putea analiza aceste susţineri direct în recurs fără să se încalce principiul „non omisso medio". S-a mai reţinut că toate celelalte critici întemeiate pe art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., nu vizează nelegalitatea soluţiei din apel ci sunt în realitate motive de netemeinicie care nu se încadrează în motivele de nelegalitate invocate în susţinerea recursului.
Contestaţia în anulare.
SC G.I. SRL Târgu Mureş, prin lichidator judiciar C.H. IPURL, a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 644 din 27 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Sub cuvânt că soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs este rezultatul unei greşeli materiale, contestatoarea a solicitat în temeiul art. 318 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 644/2009, rejudecarea recursului şi respingerea acţiunii reconvenţionale ca prescrisă sau modificarea în tot a deciziei Curţii de Apel Târgu Mureş şi menţinerea sentinţei pronunţată pe fondul cauzei.
În argumentarea contestaţiei în anulare întemeiată pe art. 318 teza întâi, contestatoarea a susţinut că soluţia din Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este greşită întrucât în cuprinsul deciziei a reţinut că SC G.I. SRL Târgu Mureş prin cererea de apel nu a solicitat desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare iar, în subsidiar, schimbarea sentinţei în sensul admiterii excepţiei prescripţiei dreptului de a promova acţiunea reconvenţională formulată de intimata SC N.P.C. SRL.
Prin urmare, conchide contestatoarea, în calea de atac a apelului a dezvoltat acest motiv aşa încât numai ca urmare a unei greşeli materiale recursul său a fost respins reţinându-se că societatea nu a promovat apel.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Dispoziţiile legale invocate de contestatoare:
Art. 318 C. proc. civ., „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Din conţinutul dispoziţiilor mai sus citate rezultă că poate fi promovată calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare speciale atunci când 1) hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale sau 2) când instanţa a omis din greşeală să cerceteze motive de modificare sau de casare.
Contestatoarea a indicat teza I apreciind că instanţa de recurs a reţinut greşit faptul că societatea SC G.I. SRL nu a criticat în apel respingerea excepţiei prescripţiei. În scopul urmărit, acela de a demonstra „greşeala materială", contestatoarea a redat considerentele deciziei instanţei de apel din care, în opinia sa, ar rezulta că a formulat această critică.
Demersul contestatoarei şi argumentul invocat în susţinerea acestuia nu va fi reţinut întrucât nu evidenţiază o greşeală materială care să fie în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. Prin însăşi trimiterea făcută de contestatoare la motivele reţinute de instanţa de apel se demonstrează tendinţa acesteia de a obţine anularea deciziei pronunţată de Înalta Curte şi rejudecarea recursului.
Este esenţial de remarcat faptul că SC G.I. SRL, prin lichidator judiciar C.C. SRL nu a avut calitatea de apelantă şi că Înalta Curte a reţinut sub acest aspecte că s-a promovat calea de atac a recursului cu nesocotirea principiului „non omisso medio". Deşi soluţia primei instanţe a fost modificată urmare admiterii apelului declarat de SC N.P.C. SRL, contestatoarea nu ar fi putut să critice în recursul său decât chestiunile dezlegate urmare modificării sentinţei prin Decizia instanţei de apel. Din acest punct de vedere, într-o cale de retractare contestatoarea, sub pretextul că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe o apărare a sa nu poate solicita reexaminarea acestei susţineri întrucât scopul contestaţiei în anulare nu este acela de a deschide părţii, calea recursului la recurs.
Nu în ultimul rând este de observat că citatul prezentat în sprijinul susţinerii că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale, nu vizează apelul pe care SC G.I. SRL l-ar fi declarat ci apelul SC Z. SRL, aşa încât s-ar putea reţine că din acest punct de vedere nu numai că susţinerea este inexactă dar şi contrară dispoziţiilor procedurale potrivit cărora drepturile procesuale se exercită cu bună-credinţă.
În consecinţă, observând că motivele invocate nu vizează aspectele formale ale judecăţii recursului ci contestatoarea tinde la reexaminarea recursului provocând o nouă judecată şi având în vedere că această cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare, nu este un mijloc de reformare a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs, contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC G.I. SRL Tg. Mureş prin lichidator judiciar C.H. IPURL împotriva deciziei nr. 644 din 27 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 450/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 508/2010. Comercial → |
|---|
