ICCJ. Decizia nr. 509/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 509/2010
Dosar nr. 9191/3/2008
Şedinţa publică din 10 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 9956 din 29 septembrie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea reclamantei SC E.C.I. SRL cu sediul în Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC A.R.T. SRL cu sediul în Bucureşti şi a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 17 octombrie 2003 la BNP C.A. Brăila.
A dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în intravilanul comunei Bragadiru Judeţ Ilfov şi a obligat pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 16,65 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 177 din 10 aprilie 2009 a admis apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanţei de fond pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.
S-a reţinut în considerentele deciziei că în condiţiile în care reclamanta nu a solicitat instanţei să se pronunţe asupra valabilităţii procurii tribunalul nu poate constata că aceasta este lovită de nulitate, aşa cum a făcut atunci când a examinat al doilea motiv de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare, respectiv lipsa calităţii de reprezentant al reclamantei la încheierea acestuia.
Cât timp nu s-a solicitat constatarea nulităţii procurii instanţa de fond trebuia să examineze numai dacă consimţământul vânzătoarei reclamante a existat sau nu în momentul încheierii contractului sau dacă au existat vicii de consimţământ care să afecteze valabilitatea acestuia.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC E.C.I. SRL a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Ca o chestiune prealabilă recurenta a invocat că motivele de recurs au fost depuse în termen deoarece hotărârea atacată a fost comunicată la o altă adresă respectiv „strada X" în loc de „strada Y" astfel că dovada a fost restituită.
S-a precizat că deşi s-a invocat în susţinerea cererii o excepţie de nulitate absolută a procurii şi a traducerii legalizate şi s-a înscris în fals cu privire la acestea, ambele instanţe nu s-au pronunţat şi au constatat doar că nu s-a formulat o cerere directă de constatare a nevalabilităţii procurii pe cale separată încălcându-se astfel prevederile art. 180 – art. 184 C. proc. civ.
Decizia recurată cuprinde motive contradictorii în sensul dispoziţiilor art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât în baza aceloraşi probe şi fără a fi analizate excepţiile lipsei consimţământului şi a lipsei calităţii de reprezentant al pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare instanţa de apel a schimbat soluţia instanţei de fond şi a respins acţiunea reclamantei.
Referitor la procura ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 17 octombrie 2003, aceasta era supralegalizată deşi la acea dată România şi Turcia ratificase Convenţia de la Haga care prevedea formalitatea apostilei cu care se făcea dovada că sigiliul şi semnătura notarului, precum şi identitatea semnatarului erau autentice.
Invocând art. 304 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. recurenta a susţinut că ambele instanţe au ignorat dispoziţiile Legii nr. 453/2005 pct. 8 ce a modificat art. 5 din Legea nr. 50/1991 atunci când au respins excepţia nulităţii contractului de vânzare-cumpărare pentru lipsa certificatului de urbanism.
Prin întâmpinare intimata SC A.R.T. SRL a invocat excepţia nulităţii recursului în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. întrucât motivele de recurs au fost depuse peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 303 alin. (2) C. proc. civ. şi a învederat faptul că Decizia instanţei de apel i-a fost comunicată la sediul ales indicat de recurentă la instanţa de fond.
S-a învederat că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este întemeiat deoarece Decizia cuprinde motivarea şi temeiurile care au condus la casarea sentinţei instanţei de fond.
Instanţa de apel a constatat încălcarea principiului disponibilităţii părţilor consacrat de dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. şi a dispus admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate aşa încât nu se poate susţine că Decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.)
Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului declarat de reclamantă se constată că aceasta nu este întemeiată.
Recurentei i s-a comunicat Decizia instanţei de apel la adresa din Bucureşti strada Y în loc de strada X unde aceasta îşi are sediul real, fiind restituită dovada de comunicare, aşa încât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. privind nulitatea actelor de procedură.
În acest context, recursul reclamantei nu este tardiv declarat.
Pe fondul recursului acesta este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamanta SC E.C.I. SRL a solicitat prin acţiune ca în contradictoriu cu pârâta SC A.R.T. SRL să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 17 octombrie 2003 la BNP C.A. Brăila având ca obiect vânzarea terenului (proprietatea reclamantei) în suprafaţă de 16.450 mp situat în intravilanul comunei Bragadiru, intabulat în CF şi să se dispună evacuarea pârâtei pentru lipsă de titlu.
S-a susţinut că acest contract a fost semnat în numele reclamantei (recurente) de un cetaţean turc pretins mandatar al societăţii, în baza unei procuri emise la 18 august 2003 de notariatul din Istanbul, dar semnătura nu îi aparţine acestuia, iar textul legalizat al traducerii în limba română nu corespunde realităţii.
În acest sens, reclamanta a formulat cerere de înscriere în fals atât împotriva traducerii legalizate a procurii emise la 18 august 2003 cât şi împotriva semnăturii pretins a fi efectuată de fostul asociat unic al societăţii reclamante.
Această cerere a fost respinsă fără nici o motivare din partea instanţei la 25 octombrie 2005.
Separat de aceasta, instanţa de fond a reţinut că s-au început cercetările penale în legătură cu această procură, dar reclamanta nu a dovedit finalizarea lor.
Acţiunea reclamantei a fost însă admisă pentru nerespectarea condiţiilor de formă pe care trebuia să le îndeplinească procura, ca act oficial străin.
Instanţa de apel în baza aceloraşi probe a admis apelul declarat de pârâtă a schimbat în tot sentinţa instanţei de fond şi a respins ca nefondată acţiunea reclamantei reţinând că nu se putea analiza validitatea procurii cât timp aceasta nu s-a solicitat în mod expres de reclamantă în acţiunea formulată.
În contextul reţinut este evident că instanţa de apel nu a stabilit situaţia de fapt şi adevăratele raporturi dintre părţi în condiţiile în care reclamanta a solicitat probe în susţinerea acţiunii şi anume s-a înscris în fals împotrivei traduceri legalizate a procurii emise la 18 august 2003 de Notariatul din Istambul şi a semnăturii care s-a pretins că ar aparţine fostului asociat unic al societăţii reclamante.
Pe de altă parte au fost încălcate dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului, în sensul că deşi s-a reţinut că există dosar penal privind infracţiunea de fals şi uz de fals în legătură cu procura ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare, instanţa nu a stăruit în aflarea adevărului şi nu a elucidat prin orice mijloc de probă în ce mod s-au finalizat aceste cercetări.
Aşa fiind în raport de dispoziţiile art. 314 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se va admite recursul reclamantei, se va casa Decizia recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Nu se mai impune examinarea celorlalte apărări invocate de recurentă, dar urmează ca instanţa să le aibă în vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC E.C.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 177 din 10 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşt, secţia a VI-a comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 502/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 517/2010. Comercial → |
|---|
