ICCJ. Decizia nr. 478/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 478/2010
Dosar nr. 219/63/2009
Şedinţa publică din 9 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, secţia comercială, prin sentinţa nr. 74 din 3 februarie 2009, a anulat ca netimbrată, cererea formulată de reclamantul N.I.N. în contradictoriu cu pârâţii C.N.F.B. Craiova şi Primăria Municipiului Craiova instanţa de fond reţinând, în esenţă, că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare, în speţă, fiind incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul N.I.N. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 76 din 7 aprilie 2009, a respins ca nefondat apelul reclamantului, reţinând ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond.
La data de 6 mai 2009 apelantul reclamant a formulat cerere de îndreptare şi completare a deciziei în temeiul art. 281 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 27 din 19 mai 2009, a respins cererea de completare a deciziei nr. 76 din 7 aprilie 2009, ca inadmisibilă, a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de petentul N.I.N., a consemnat în practicaua deciziei nr. 76 din 7 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, susţinerea că apelantul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestor decizii a declarat recurs reclamantul N.I.N. criticându-le pentru nelegalitate.
Recurentul – reclamant îşi subsumează criticile motivelor de casare şi de modificare reglementate de art. 304 punctele 3, 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. (cât priveşte recursul declarat împotriva deciziei nr. 76/2009) vizând, în esenţă, următoarele:
- Decizia a fost pronunţată cu încălcarea competenţei altei instanţe.
- prin hotărârea recurată instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 105 lit. a) prin nerespectarea art. 137 alin. (1) C. proc. civ. nepronunţându-se asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active.
- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
- instanţa de apel a interpretat în mod greşit actul juridic dedus judecăţii, în raport de faptul că deşi nelegal învestită, instanţa de fond a făcut aplicarea sancţiunii instituită de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
- instanţa a soluţionat cererea de completare cu aplicarea eronată a art. 2812 C. proc. civ.
Recurentul reclamant conchide în sensul că solicită cu privire la primul recurs, admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente material iar, în subsidiar, casarea sentinţei şi reţinerea cauzei spre rejudecare.
Referitor la al doilea recurs, recurentul conchide în sensul admiterii recursului, modificării în parte a sentinţei în sensul admiterii şi a cererii de completare a dispozitivului cu soluţia asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active.
Înalta Curte, examinând deciziile atacate prin prisma criticilor formulate, constatând că ambele recursuri sunt nefondate.
Obiectul examenului de legalitate în primul recurs este constituit de soluţia pronunţată de instanţa de control judiciar care menţine hotărârea instanţei de fond, de anulare a cererii, ca netimbrată şi pune în discuţie preeminenţa obligaţiei de timbrare, în raport de natura acestei obligaţii urmând a răspunde criticii aduse de recurent cu privire la aplicarea eronată a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Timbrarea unei cereri introductive de instanţă vizează în mod esenţial legalitatea actului de sesizare, fiind strâns legată de învestirea instanţei. Aşadar, excepţia de netimbrare se analizează cu prioritate în virtutea principiului consacrat de art. 137 alin. (1) C. proc. civ. aspect legal reţinut de ambele instanţe.
Aceasta este raţiunea pentru care analizarea oricăror alte excepţii invocate în cauză este lipsită de suport procesual, aspect avut în vedere şi de instanţa de control judiciar şi care face inutilă analizarea de către instanţa de recurs a criticilor vizând încălcarea competenţei altei instanţe, soluţionarea eronată a excepţiei lipsei calităţii procesuale active.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea recurs şi acesta se constată a fi nefondat întrucât instanţa de control judiciar a făcut o corectă aplicare şi interpretare a art. 2812 C. proc. civ. reţinând că numai hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra fondului în primul ciclu procesual, sau după casare cu trimitere poate fi completată, cererea de completare a hotărârilor date în apel sau recurs fiind inadmisibile.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de N.I.N. împotriva deciziei nr. 76 din 7 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de N.I.N. împotriva deciziei nr. 27/CC din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 471/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 502/2010. Comercial → |
|---|
