ICCJ. Decizia nr. 470/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 470/2010
Dosar nr. 8673/62/2007
Şedinţa publică din 9 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 22/C din 14 aprilie 2008, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamanta S.I.F. Transilvania SA în contradictoriu cu pârâta C.C.H. SA şi în consecinţă a dispus anularea Hotărârii A.G.E.A. a pârâtei din 29 septembrie 2007, publicată în M.Of. partea a IV-a, nr. 3029 din 31 octombrie 2007 şi comunicarea hotărârii, după rămânerea sa irevocabilă, către O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov, în vederea radierii menţiunilor efectuate în temeiul hotărârii A.G.E.A anulată. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 39,3 lei, cheltuieli de judecată.
La pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că reclamanta, ca acţionar al pârâtei, are calitatea de a formula acţiune în anularea hotărârilor adunării generale al acestuia, ca urmare, excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost respinsă.
Cu privire la fondul cauzei s-a constatat că hotărârea A.G.E.A. a pârâtei din 29 septembrie 2007 este nelegală pentru următoarele motive:
Pârâta nu a tăcut dovada punerii la dispoziţie, conform art. 136 alin. (39 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, a documentelor, materialelor informative si procurilor speciale pe website-ul emitentei, dreptul la informare al acţionarului - reclamant fiind, din această perspectivă, lezat.
De asemenea, instanţa a reţinut că, potrivit art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, hotărârile de majorare a capitalului social se iau de A.G.E.A. cu o majoritate de cel puţin două treimi din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi.
Aşadar A.G.E.A. nu poate dispune majorarea capitalului social în condiţii obişnuite cvorum şi majoritate prevăzute la alin. (1) al art. 115.
Este de principiu că o entitate juridică nu poate transmite mai multe drepturi decât are.
Ori din moment ce A.G.E.A. nu poate hotărî decât cu cvorumul şi majoritatea impuse de art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 de art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată majorarea capitalului social, în
aceleaşi condiţii are dreptul şi să transmită (să delege) consiliului de administraţie aceste puteri referitoare la majorarea capitalului social.
Aşadar textul art. 2201 din Legea nr. 31/1990 republicată trebuie raportat şi la art. 115 alin. (1) din acelaşi act normativ, delegarea de atribuţii către consiliul de administraţie privind majorarea de capital social putând fi hotărâtă de A.G.E.A. doar cu votul a două treimi din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentanţi în adunare.
În caz contrar, s-ar permite eludarea dispoziţiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată prin adoptarea unei hotărâri de delegare a atribuţiilor privind majorarea de capital social către consiliul de administraţie în condiţiile alin. (1) a art. 115, ceea ce nu poate fi permis.
Împotriva sentinţei au declarat apel pârâta şi acţionarii acesteia, G.N.L. şi C.V.
Apelanta pârâtă a solicitat schimbarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii, ca fiind formulată de o persoană juridică fără calitate procesuală activă, iar pe fond ca netemeinică şi nelegală, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Braşov prin Decizia nr. 119 din 16 octombrie 2008 a admis apelurile declarate de pârâtă şi intervenienţi împotriva încheierii din 25 februarie 2008 şi a sentinţei civile nr. 22 din 14 aprilie 2008 a Tribunalului Braşov pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis în principiu şi în fond cererile de intervenţie în interesul pârâtei formulate de G.N.L. şi C.V. şi a respins acţiunea formulată de reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA.
Pentru a se pronunţa în acest fel instanţa de apel a reţinut, în esenţă, pe deoparte, că este neîntemeiat motivul de apel privitor la lipsa calităţii procesuale active a reclamantei întrucât aceasta are calitatea de acţionar al societăţii încă de la constituirea acesteia şi cel privind indicarea procentului de 15,21064% din capitalul social, fiind vorba doar de o eroare materială, iar, pe de alta că sunt întemeiate motivele privitoare la dreptul de informare al acţionarilor - pârâta respectând acest drept conform art. 243 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 şi art. 136 alin. (29 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 - precum şi la majoritatea cerută de lege pentru adoptarea hotărârii de delegarea a competenţei de majorare a capitalului social către consiliul de administraţie, întrucât nu s-a hotărât majorarea capitalului social ci doar delegare unor competenţe în favoarea consiliului de administraţie. De asemenea s-a reţinut că cererea de intervenţie era admisibilă chiar dacă intervenientii nu au făcut dovada calităţii de acţionar întrucât au justificat un interes personal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelurilor şi menţinerii dispoziţiilor sentinţei nr. 22/2008 a Tribunalului Braşov.
În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta - reclamantă invocă, în esenţă, următoarele:
Prevederile art. 2201 alin. (4) şi ale art. 217 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 pe care instanţa de apel şi-a bazat soluţia nu se aplică în cauză, întrucât operaţiunea de reducere sau majorare a capitalului social este atribuită adunării generale extraordinare a unei societăţi pe acţiuni, care o poate delega şi consiliului de administraţie sau directoratului societăţii, dar pentru realizarea acestei operaţiuni trebuie corelate prevederile art. 113, art. 114 şi art. 115 din Legea nr. 31/1990 cu cele ale art. 2201 alin. (1)-(3) din aceeaşi lege iar art. 217 şi art. 2201 alin. (4) se referă în exclusivitate la limitarea sau ridicarea dreptului de preferinţă al acţionarilor.
Se arată, de asemenea, că o entitate juridică, respectiv adunarea generală extraordinară, nu poate transmite consiliului de administraţie mai multe drepturi decât are şi este ilegal a concluziona că o asemenea adunare poate efectua cu majoritate simplă o operaţiune de majorare a capitalului social pentru care legea prevede o majoritate de două treimi din drepturile de vot ale celor prezenţi sau reprezentaţi.
În ceea ce priveşte cererile de intervenţie acestea au fost corect respinse de instanţa de fond întrucât G.N.L. prin votul său exclusiv şi decisiv în adunarea generală a determinat adoptarea hotărârii atacate iar C.V. nu a dovedit că la data adunării generale era acţionar al societăţii deşi i s-a pus în vedere de către instanţa de fond.
Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este întemeiat pentru cele ce urmează:
În cauză este dat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. constând în aceea că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 2201 alin. (4) şi art. 217 alin. (3) dar şi pe cele ale art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 atunci când a concluzionat că autorizarea consiliului de administraţie de a majora capitalul social se acordă de către adunarea generală extraordinară în prezenţa acţionarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social subscris şi cu majoritatea voturilor acţionarilor prezenţi. Aceasta deoarece problema aplicării greşite a legii se pune în legătură cu condiţiile de cvorum şi, în prezenta cauză, mai ales în legătură cu majoritatea necesară adoptării hotărârii Adunării generale extraordinare a acţionarilor de delegare a atribuţiei de majorare a capitalului social către Consiliul de administraţie.
In speţă hotărârea nr.29 septembrie 2007 a adunării generale extraordinare a acţionarilor pârâtei SC H. SA BRAŞOV a fost adoptată cu respectare cvorumului de cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot dar cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, respectiv cu o majoritate sub două treimi din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi, majoritatea de două treimi fiind impusă de textul menţionat, pentru hotărârile de acest fel.
Prevederile art. 2201 alin. (4) şi art. 217 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, la care instanţa de apel a făcut trimitere pentru a-şi justifica soluţia pronunţată, îşi găsesc aplicare, aşa cum rezultă din redactarea expresă şi explicită a alin. (4), doar în cazul restrângerii sau ridicării dreptului de preferinţă al acţionarilor existenţi de către consiliul de administraţie sau directorat iar nu şi în cazul aprobării majorării de capital sau delegării acestei atribuţii către consiliul de administraţie.
în schimb prevederile art. 2201 alin. (1)-(3) din Legea nr. 31/1990, care privesc expres autorizarea consiliului de administraţie sau directoratului numai pentru majorarea de capital, trebuie raportate la prevederile art. 115 alin. (2) teza finală din aceeaşi lege, care stabileşte şi majoritate de cel puţin două treimi din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi.
Într-o formulare mai explicită a situaţiei create se poate rezuma că prin hotărârea atacată, adunarea generală extraordinară a hotărât, cu o majoritate sub cea cerută de lege pentru aprobarea de către ea însăşi a majorării capitalului social, delegarea acestei atribuţii - „autorizarea de a deci de majorarea capitalului cu aport în numerar" - consiliului de administraţie. Prin această operaţiune, trimiţând în mod eronat la prevederile art. 2201 alin. (4) şi art .217 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, pârâta nu a făcut altceva decât să încerce eludarea aplicării prevederilor art. 115 alin. (2) din aceiaşi lege.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte găsind, pentru motivele arătate, fondat recursul reclamantei, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. urmează să-l admită şi modifice în tot Decizia atacată în sensul respingerii apelurilor formulate împotriva hotărârii instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAŞOV împotriva deciziei nr. 119 Ap din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelurile formulate de pârâta H. SA BRAŞOV şi ale intervenienţilor C.V. şi G.N.L. împotriva sentinţei nr. 22 C din 14 aprilie 2008 şi a încheierii din 25 februarie 2008 pronunţate de Tribunalul Braşov, precum şi cererile de intervenţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 406/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 475/2010. Comercial → |
|---|
