ICCJ. Decizia nr. 519/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 519/2010
Dosar nr. 2121/1/2009
Şedinţa publică din 10 februarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Decizia nr. 538 din 20 februarie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC R.I. SRL Bucureşti şi pârâta SC T.V.I.E. SRL Bucureşti prin lichidator judiciar SC G.C.I. Bucureşti.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 16 martie 2009 a formulat contestaţie în anulare contestatoarea SC R.I. SRL Bucureşti.
Contestaţia în anulare a fost motivată la data de 23 septembrie 2009 de către SC R.I. SRL Bucureşti şi SC T.V.I.E. SRL Bucureşti, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., teza I şi a II-a.
Înalta Curte, se consideră legal învestită doar de către contestatoarea SC R.I. SRL Bucureşti.
În motivarea contestaţiei în anulare, se susţine că instanţa de recurs nu a observat faptul că potrivit încheierii de şedinţă din 2 noiembrie 2007 cererea de aderare formulată de SC R.I. SRL la apelul SC T.V.I.E. SRL a fost depusă în şedinţa de judecată, astfel că nu putea fi creata vreo confuzie cu privire la Decizia atacată.
Referitor la cel de al doilea motiv al contestaţiei în anulare se susţine că instanţa de recurs a omis cercetarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub aspectul nulităţii deciziei recurate. Totodată, în opinia contestatoarei instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra întregului recurs formulat de SC T.V.I.E. SRL, hotărârea fiind chiar contradictorie în întreg cuprinsul său.
Prin întâmpinare, intimata Comuna Pantelimon – prin Primar a solicitat respingerea contestaţiei în anulare întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 318 C. proc. civ. În esenţă, intimata susţine că motivele invocate în susţinerea contestaţiei în anulare promovate sunt argumente ce ţin exclusiv de fondul pricinii, ce nu pot fi invocate în prezenta cale de atac.
Analizând contestaţia în anulare, în limitele mai sus arătate Înalta Curte, constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru considerentele de mai jos.
În conformitate cu dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare se utilizează atunci când dezlegarea data este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de recurs.
Primul motiv, prevăzut de art. 318 C. proc. civ., pentru formularea contestaţiei în anulare are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecăţii recursului. Este vorba de acele greşeli pe care le comite instanţa prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale importante. Textul vizează greşeli de fapt involuntare şi nu greşeli de judecată.
În speţă, nu sunt incidente dispoziţiile vizând greşeala materială care vizează erori formale ale recursului şi nu greşeli de judecată ce nu mai pot fi antamate în calea contestaţiei în anulare.
Pe de altă parte, instanţa de recurs a analizat toate criticile formulate de recurentă inclusiv în ceea ce priveşte cererea de aderare la apel a SC R.F.I. SRL arătând în acest sens că instanţa de apel în mod judicios a constatat-o nulă în raport de dispoziţiile art. 287 alin. (1) pct. 2 raportat la alin. (2) C. proc. civ.
De precizat că teza a II-a a art. 318 C. proc. civ. se referă numai la ipoteza omisiunii instanţei de recurs de a se pronunţa asupra vreunui motiv de casare sau modificare prevăzut expres de art. 304 punctele 1 - 9 C. proc. civ.
Prin urmare, criticile susţinute de contestatoare sub aspectul omisiunii instanţei de recurs asupra motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondat întrucât din considerentele deciziei rezultă fără echivoc că instanţa de recurs a examinat toate criticile formulate în recurs din perspectiva motivului de nelegalitate evocat în cauză.
În concluzie, caracterul succint al motivării sau faptul că instanţa nu a răspuns tuturor argumentelor subsumate motivelor de nelegalitate, nu se încadrează în motivul care să permită exercitarea acestei căi extraordinare de atac de vreme ce din considerentele hotărârii rezultă raţionamentul logico juridic al instanţei în adoptarea soluţiei.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 318 – art. 320 C. proc. civ. să respingă contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC R.F.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 538 din 20 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 517/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 550/2010. Comercial → |
|---|
