ICCJ. Decizia nr. 593/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 593/2010
Dosar nr. 3307/1/2009
Şedinţa publică din 16 februarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la 14 aprilie 2009 contestarea SC D. SRL Liteni a solicitat în contradictoriu cu intimata SC P. SA Suceava anularea deciziei nr. 1220 din 8 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 6688/1/2008 în temeiul art. 318 teza a II-a C. proc. civ. pe considerentul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de recurs, respectiv în legătură cu penalităţile de întârziere solicitate de recurentă, şi aplicarea prevederilor Legii nr. 469/2002, şi cu privire la declararea în termen a apelului SC P. SA Suceava.
Intimata, prin concluziile scrise înregistrate la 18 decembrie 2009 a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare, nefiind întrunite prevederile legal invocate de contestatoare.
Analizând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate se vor retine următoarele:
Prin decizia nr. 1220 din 8 aprilie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 6688/1/2008 al Î.C.C.J., secţia comercială, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Liteni împotriva deciziei nr. 73 din 2 iunie 2008 a Curţii de Apel Suceava şi totodată s-a respins ca tardiv recursul declarat de pârâta SC P. SA Suceava împotriva aceleiaşi decizii.
Din considerentele decizie pronunţate în recurs rezultă că instanţa a reţinut motivele pentru care a apreciat că penalităţile de întârziere solicitate de reclamantă sunt nedatorate.
Astfel a reţinut că înscrierea lor pe facturile emise fără o negociere între părţi, în mod unilateral, nu poate constitui temei al obligaţiei de plată şi apoi, chiar dacă clauza penală ar fi existat, cuantumul sumei solicitate cu titlu de penalităţi nu poate depăşi pe cel al sumei datorate, respectiv 14.922,30 lei.
Din această perspectivă, nu se poate reţine ca fiind fondat motivul contestaţiei în anulare prin care se invocă o nepronunţare asupra motivelor de recurs referitoare la penalităţile de întârziere, deoarece acesta a fost cercetat sub dublu aspect, atât în privinţa inexistenţei unui acord de voinţă al părţilor în stabilirea lor, potrivit art. 969 C. civ., cât şi sub aspectul incidenţei dispoziţiilor normelor legale cu privire la disciplina contractuală, chiar dacă o referire expresă prin indicarea Legii nr. 469/2002 nu s-a realizat, întrucât formularea din considerente nu este neechivocă sub acest aspect.
În ceea ce priveşte nemulţumirea contestatoarei cu privire la modul de soluţionare a cererii accesorii cu privire la penalităţile de întârziere cât şi cu privire la aprecierile în legătură cu declararea şi motivarea în termen a apelului intimatei, acestea nu pot constitui obiect al unor cereri formulate pe această cale extraordinară de atac de retractare, nefiind incident nici unul dintre motivele de anulare prevăzute de art. 318 C. proc. civ.
În baza acestor considerente mai sus reţinute urmează a se respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC D. SRL Liteni, care, fiind în culpă procesuală urmează a fost obligată să suporte cheltuieli de judecată ocazionate intimatei SC P. SA Suceava cu plata onorariului avocaţial, în sumă de 850 lei plus TVA, potrivit dovezii depusă la fila 49.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC D. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 1220 din 8 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Obligă contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC P. SA - Suceava, în sumă de 850 lei plus TVA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 58/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 594/2010. Comercial → |
|---|
