ICCJ. Decizia nr. 513/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 513/2010
Dosar nr. 9681/63/2008
Şedinţa publică de la 10 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 116 din 20 februarie 2009 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta C.N.C.F. – C.F.R. SA prin Sucursala Craiova şi s-a dispus evacuarea pârâtei SC R.I. SRL de pe terenul în suprafaţă de 100 mp situat în Craiova curtea T.C.M. C.F. judeţ Dolj.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 118 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
S-a reţinut în considerentele deciziei că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 7201 alin. (1) C. proc. civ., privind concilierea directă întrucât acţiunea dedusă judecăţii nu are caracter patrimonial.
Apărarea pârâtei privind tacita relocaţiune a fost înlăturată cu motivarea că închirierea spaţiului a avut loc pe bază de licitaţie publică, iar simpla tolerare a folosinţei locatarului nu este suficientă pentru încheierea unui nou contract.
Reclamanta a anunţat pârâtei concediul şi a precizat că în raport de punctul D din contract poate să mai solicite închirierea terenului în cauză.
Împotriva acestei decizii pârâta SC R.I. SRL Craiova a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond spre rejudecare.
Recurenta a susţinut că ambele instanţe nu au avut în vedere probele administrate în cauză din care rezultă că între părţi există şi în prezent un contract valabil ale cărui clauze nu au fost modificate şi şi-a îndeplinit obligaţia privind plata lunară a chiriei.
S-a invocat faptul că a efectuat cheltuieli pentru cumpărarea unor materiale în vederea edificării unei construcţii pe terenul închiriat, dar instanţa nu a avut rol activ pentru soluţionarea aspectelor privind despăgubirile.
Intimata-reclamantă C.N.C.F. – C.F.R. SA prin Sucursala R.C.F. Craiova prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului întrucât deşi se invocă încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu se arată în concret în ce constă denaturarea actului dedus judecăţii şi nu se poate exercita controlul judiciar.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Criticile invocate de recurentă sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., motiv de recurs care poate fi invocat când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Susţinerea recurentei că între părţi există şi în prezent contractul de închiriere, perfect valabil şi ale cărui clauze nu au fost modificate, nu poate fi reţinută pentru următoarele considerente.
Între reclamantă şi pârâtă s-a încheiat la 1 august 1991contractul de închiriere privind suprafaţa de 100 mp situată în incinta T.C.M. Craiova pe o durată de 5 luni ca urmare a licitaţiei ţinută în luna august 1991 şi câştigată de pârâtă.
Reclamanta a anunţat-o pe pârâtă conform adresei 211/12/1994 că poate participa la o nouă licitaţie în vederea încheierii unui nou contract pentru spaţiul în litigiu însă aceasta a refuzat şi a invocat tacita relocaţiune întrucât a folosit spaţiul din anul 1991 şi a achitat în continuare chiria.
În mod judicios instanţa de apel a înlăturat apărarea recurentei pârâte privind „tacita relocaţiune”, întrucât în raport de dispoziţiile art. 1452 C. civ., aceasta operează în aceleaşi condiţii ca şi contractul iniţial.
Aşa fiind, cum închirierea suprafeţei de teren de 100 mp din litigiu a avut loc potrivit legii pe bază de licitaţie publică nu poate opera „tacita relocaţiune” şi se impune încheierea unui nou contract de închiriere în aceleaşi condiţii (prin organizarea unei licitaţii) şi nu este suficient faptul că recurenta a fost tolerată de intimată în folosirea spaţiului.
Intimata a anunţat recurentei concediul conform adresei nr. 211/12/1994 în care a menţionat faptul că potrivit clauzei de la punctul D din contract aceasta avea dreptul să solicite închirierea terenului în cauză, întrucât contractul de închiriere nu se prelungea automat.
Aşa fiind, instanţa de apel a dat o interpretare corectă actului juridic dedus judecăţii atunci când a stabilit că între părţi nu mai există un contract de închiriere valabil şi a dispus evacuarea pârâtei.
Critica recurentei privind lipsa rolului activ al instanţei de apel în soluţionarea aspectelor privind despăgubirile, nu este întemeiată cât timp aceasta nu a formulat o cerere reconvenţională prin care să le solicite aşa cum în mod corect s-a reţinut în decizia recurată.
Pentru considerentele reţinute, urmează, ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefundat, recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC R.I. SRL CRAIOVA împotriva deciziei comerciale nr. 118 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 506/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 514/2010. Comercial → |
|---|
