ICCJ. Decizia nr. 516/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 516/2010
Dosar nr. 5290/1/2008
Şedinţa publică de la 10 februarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin decizia nr. 2045 din 10 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a respins recursul declarat de recurenta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 188 din 1 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC B.T. SRL DEVA împotriva deciziei nr. 2045 din 10 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ., susţinându-se că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze unul dintre motivele de recurs, precum şi faptul că decizia atacată este rezultatul unor erori materiale.
Cu privire la prima critică, s-a susţinut că instanţa a încălcat principiul disponibilităţii acordând mai mult decât s-a cerut, în sensul că s-a dispus şi anularea procesului verbal de licitaţie, nu numai a celui de sechestru, aşa cum s-a solicitat.
Cu privire la a doua critică, s-a susţinut că s-a soluţionat contestaţia la executare într-un cadru procesual incomplet, că nu sunt aplicabile Ordinele M.E.C. 668/2006 şi 1600/2006 executării silite declanşate de A.V.A.S. S-a mai învederat că s-a calculat greşit termenul în care putea fi atacat procesul verbal de licitaţie.
Intimata A.V.A.S. a depus întâmpinare solicitând admiterea contestaţiei în anulare.
Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Motivele invocate de contestatoare, respectiv: încălcarea principiului disponibilităţii şi săvârşirea unei plus petita, ca şi tardivitatea contestaţiei la executare, neaplicarea prevederilor art. 16 alin. (5) din Legea 137/2002 şi a Ordinelor M.E.C. 668/2006 şi 1600/2006 executării silite declanşate de A.V.A.S. într-un cadru procesual incomplet, nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 317 şi 318 pentru care poate fi admisă o atare cale de atac. În fapt, prin criticile formulate se reiterează motivele de recurs.
Contestaţia în anulare nu poate fi primită, întrucât aceasta putea fi formulata şi întemeiată pe art. 317 C. proc. civ., „numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului”.
Practic, discutarea procedurii de citare putea fi dezbătută în cadrul şedinţelor de judecată a recursului, părţile nefiind împiedicate să formuleze apărări in acest sens.
Mai mult decât atât, motivul prevăzut de art. 318 teza 2 C. proc. civ., are în vedere situaţia în care instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare. Partea care se poate prevala de acest motiv de contestaţie nu poate fi decât recurenta, pentru că numai ea ar putea justifica un interes şi reclama un prejudiciu prin omisiunea instanţei de a analiza vreunul din motivele de casare sau modificare invocate de către aceasta.
Analizând decizia a atacată, rezultă că recursul a fost declarat de intimata din prezenta cauză, respectiv A.V.A.S. Bucureşti.
În consecinţă, nu se justifică admiterea contestaţiei, deoarece temeiurile invocate de către contestatoare nu corespund prevederilor textului citat, nefiind vorba de absenţa punctului de vedere al instanţei, ca rezultat al omisiunii cercetării unuia dintre motivele de casare invocate. Contestatoarea nu face decât să repună în discuţie soluţia însăşi a instanţei de recurs, ceea ce este inadmisibil pe calea contestaţiei in anulare.
Dispoziţiile legale ale art. 318 C. proc. civ., au un câmp limitat de aplicaţie, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide, în ultimă instanţă, calea unui veritabil recurs la recurs.
Fiind o cale de retractare şi nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond ce au fost soluţionate de instanţă şi care s-a pronunţat asupra motivelor de casare invocate de parte.
Potrivit art. 318 teza C. proc. civ., invocat de contestatoare: hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ., pentru formularea contestaţiei în anulare are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii recursului. Textul legal vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziţii legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural.
Pentru aceste argumente, nefiind îndeplinite cerinţele art. 317 şi art. 318C. proc. civ., se va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC B.T. SRL DEVA împotriva deciziei nr. 2045 din 10 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC B.T. SRL DEVA împotriva deciziei nr. 2045 din 10 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 515/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 52/2010. Comercial → |
|---|
