ICCJ. Decizia nr. 520/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 520/2010
Dosar nr. 2442/1/2009
Şedinţa publică de la 10 februarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 3633/2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţelor, a admis recursul declarat de reclamanta SC R. SRL Bucureşti, a desfiinţat decizia nr. 829 din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială şi sentinţa civilă nr. 410 din 25 ianuarie 2005, a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a comercială şi a trimis cauza spre soluţionare pe fond Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României Bucureşti.
Cauza a fost soluţionată prin sentinţa arbitrală nr. 153/2007 prin care s-a admis acţiunea reclamantei şi pârâta C.N.A.D.N. SA a fost obligată la plata unor sume de bani menţionate reprezentând costurile rezilierii contractului, diferenţe de preţ şi dobândă.
Acţiunea in anulare formulată împotriva soluţiei arbitrale a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa comerciala nr. 16 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Prin decizia nr. 2786 din 8 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a admis recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti ce a fost modificată în sensul că s-a admis acţiunea în anulare formulată de pârâtă împotriva sentinţei arbitrale ce a fost în parte anulată în sensul că s-a înlăturat obligarea pârâtei la plata TVA aferent costurilor rezilierii; s-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei arbitrale.
C.N.A.D.N.R. SA a formulat contestaţie în anulare împotriva acestei decizii în temeiul dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 şi art. 318 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea, desfiinţarea deciziei cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de contencios administrativ.
În motivare, contestatoarea susţine că în raport de obiectul contractului încheiat între părţi în anul 1990 respectiv, lucrări publice, finanţată din fonduri publice şi de calitatea de administrator al drumurilor naţionale a beneficiarului lucrării, respectiv R.A.A.N.D.R., aceasta făcea parte din categoria actelor administrative săvârşite de stat în calitate de persoană juridică şi pentru administrarea patrimoniului său conform art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ.
Reorganizarea fostei regii autonome în compania naţională nu schimbă caracterul administrativ al raporturilor juridice dinte părţi în întrucât a păstrat calitatea de administrator al drumurilor naţionale datorită căreia are statut de utilitate publică şi este autorizată să presteze un serviciu public.
Cum la momentul investirii instanţa cu acţiunea promovată de reclamantă în anul 2007 erau aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ contractul de achiziţie publică încheiat în anul 1990 se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. c) din acest act normativ, iar competenţa de soluţionare aparţine instanţei de contencios administrativ.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Art. 317 alin. (1) C. proc. civ., prevede că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţia în anulare, pentru motivele prevăzute la pct. 1 şi 2, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Motivul al doilea prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se referă la cazul în care hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea de către judecători a dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
În lumina acestei prevederi legale, pentru a se putea invoca acest motiv de contestaţie este necesar ca în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă să nu se fi ridicat această excepţie de necompetentă absolută.
Ori, în speţă, excepţia necompetenţei instanţelor de drept comun a fost invocată de părţi şi soluţionată irevocabil prin decizia nr. 3633 din 16 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin care s-a trimis cauza spre soluţionare în fond Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R. având în vedere clauza compromisorie prevăzută la art. 67 din contractul F.I.D.I.C. încheiat la 1 decembrie 1990.
Aşa fiind, în raport de dispoziţiile imperative ale art. 317 (1) C. proc. civ., nu se poate reitera această excepţie pe calea contestaţiei în anulare.
În ceea ce priveşte motivul de contestaţie invocat în temeiul art. 318 C. proc. civ., acesta a fost doar enunţat, aşa încât nu poate fi analizat.
Pentru considerentele reţinute urmează a se respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C.N.A. D.N.R. SA - BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 2786 din 8 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 52/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 521/2010. Comercial → |
|---|
