ICCJ. Decizia nr. 53/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 53/2010
Dosar nr. 12674/3/2008
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeş la data de 28 iunie 2007 sub nr. 1936/109/2007, reclamanta P.V. a chemat în judecată pe pârâţii S.R. şi SC P. SA Bucureşti şi O.M.V. solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunţa să fie obligată pârâta O.M.V. la aducerea la îndeplinire a hotărârilor judecătoreşti prin care s-a dispus, cu putere de lucru judecat, efectuarea lucrărilor de ecologizare pe terenul proprietatea reclamantei, cu obligarea acestei pârâte la plata de dezdăunări, amenzi şi cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este proprietara suprafeţei de teren de 1,86 ha situată în comuna Bradu, judeţul Argeş, iar pârâta P. SA Bucureşti împreună cu directorul O.M.V. refuză să ducă la îndeplinire o hotărâre judecătorească, respectiv sentinţa civilă nr. 5716 din 04 octombrie 2002 prin care s-a dispus, cu putere de lucru judecat, efectuarea lucrărilor de ecologizare pe terenul proprietatea reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 266 din 01 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Argeş s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti; cauza a fost înregistrată la data de 24 octombrie 2007, sub nr. 20323/299/2007.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2828 din 29 februarie 2008 (dosarul nr. 20323/299/2007) s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi, în consecinţă s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta P.V. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială. Cauza a fost înregistrată sub nr. 12674/3/2008.
Printr-o altă acţiune înregistrată pe la Judecătoria Piteşti înregistrată sub nr. 10139/280/ din 28 septembrie 2007, reclamanta P.V. a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Bucureşti şi S.R. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la plata de dezdăunări ca urmare a neîndeplinirii hotărârilor judecătoreşti privind efectuarea lucrărilor de ecologizare de pe terenul proprietatea reclamantei, la plata contravalorii lipsei de folosinţă începând cu data de 02 iunie 2005 până la promovarea acţiunii, precum şi obligarea pârâtei la desfiinţarea porţilor metalice construite peste drumul betonat de acces din incinta A., cu cheltuieli de judecată când la termenul din 09 ianuarie 2008 Judecătoria Piteşti a admis excepţia litispendenţei; ca urmare a conexării, această cauză a fost ataşată împreună cu dosarul nr. 20323/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. La şedinţa de judecată din 28 noiembrie 2007 reclamanta şi-a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei şi la plata unei dezdăunări în valoare de 2.000.000 EURO sau 70 miliarde lei ROL. La termenul din 29 februarie 2008 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 2828 din 29 februarie 2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială; cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a comercială la data de 31 martie 2008, sub nr. 12674/3/2008.
Prin sentinţa comercială nr. 7823 din 23 iunie 2008 pronunţată de Secţia a Vl-a comercială a Tribunalului Bucureşti a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta P.I.V. în contradictoriu cu intimata pârâtă SC P. SA Bucureşti pentru O.M.V.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin acţiunile conexate şi precizate reclamanta a solicitat dezdăunări pentru neîndeplinirea hotărârilor judecătoreşti, definitive şi irevocabile, privind ecologizarea în urma poluării permanente şi totale a proprietăţii sale, stabilite în sarcina pârâţilor prin sentinţa civilă nr. 5716/2002 modificată prin decizia Tribunalului Argeş, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 796/2004 a Curţii de Apel Piteşti; totodată, pârâta A. Piteşti a fost obligată la efectuarea lucrărilor de ecologizare pe terenurile reclamantei. Potrivit acestor două hotărâri, pârâta a fost obligată la plata sumelor: 32.000.000 lei c/valoarea lipsă folosinţă pentru perioada 1999 - 2000 şi la 29.000.000 lei c/valoare lipsă de folosinţă pentru perioada 2000 - 2003, sumele fiind stabilite prin raportul de expertiză efectuat în cauză; prin aceleaşi hotărâri a fost respinsă cererea reclamantei privind stabilirea servituţii de trecere şi decongestionare a terenului în suprafaţă de 6400 mp de conductele subterane.
De asemenea, s-a avut în vedere sentinţa civilă nr. 1998 din 03 mai 2006 a fost respinsă cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţială prin care SC P. SA Bucureşti, sucursala A. Piteşti a solicitat instanţei să dispună autorizarea accesului sau pe teritoriul lui P.V. necondiţionat de accesul proprietarului, în vederea efectuării lucrărilor de ecologizare la care au fost obligate prin hotărâre judecătorească.
Judecătoria Piteşti, prin încheierea din şedinţa publica de la data de 06 iulie 2006 a respins cererea reclamantei întemeiată pe dispoziţiile art. 580 alin. (3) C. proc. civ., reţinând ca societatea SC P. SA a depus si depune diligenţele necesare pentru a-şi executa obligaţia stabilita de instanţă in mod irevocabil, însa nu o poate aduce la îndeplinire datorita atitudinii si opoziţiei manifestate de reclamanta proprietara terenului, astfel încât,potrivit art. 580 alin. (3) C. proc. civ., creditorul poate apela la instanţa de executare numai intimata cazul în care refuză să-şi îndeplinească obligaţia de a face cuprinsă in titlul executoriu, în prezenta cauză pârâta a dovedit că este de bună credinţă, încercând sa efectueze lucrările de ecologizare, lovindu-se, insa, de refuzul reclamantei de a permite accesul pe terenul proprietatea sa.
În considerentele deciziei s-a avut în vedere adresa M.M.G.A. – G.N.M. – C.J. Argeş nr. 403 din 19 martie 2007 potrivit căreia s-a reţinut că prin adresele nr. 849 din 24 martie 2006, 915 din 29 martie 2006 si 1751 din 23 iunie 2006 P. SA, punct de lucru A. Piteşti, a solicitat reclamantei acordul scris cu privire la accesul pe teren al reprezentanţilor unităţii, utilajelor, precum si a lucrătorilor Staţiunii Agricole A. în vederea începerii lucrărilor de ecologizare pe terenul menţionat, accept pe care nu l-au primit, reclamanta fiind somată să permită accesul în acest sens.
Din adresa M.M.G.A. – G.N.M. – C.J. Argeş nr. 1151 din 29 iunie 2007 rezultă că reclamanta şi-a dat acceptul comunicat prin poştă la data de 24 martie 2007, astfel încât, faţă de dispoziţiile art. 998 – art. 999 si 1082 C. civ. şi faţă de probatoriul administrat în cauză tribunalul a apreciat că nu se poate reţine culpa societăţii pârâte în neefectuarea lucrărilor de ecologizare, în condiţiile în care reclamanta nu a facilitat accesul echipelor pe terenul sau nu a demonstrat îndeplinirea propriei obligaţii de cultivare anuala a terenului; mai ales, că expertul a recomandat ca: „în vederea realizării ecologizării terenurilor poluate, lucrările agropedoameliorative să fie completate prin cultivarea corespunzătoare a terenului aflat în curs de ecologizare pentru a completa efectul lucrărilor specifice de ecologizare”.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta criticând-o sub aspectul lipsei temeiului legal al dispoziţiilor art. 998 – art. 1000 C. civ., în argumentarea căruia a arătat că obiectul principal al acţiunii iniţiale se concretizează în obligarea pârâtei la plata unei dezdăunări în valoare de 2.000.000 Euro reprezentând daune interese provocate prin neîndeplinirea cu rea intenţie a obligaţiilor dispuse prin sentinţa civilă nr. 5716/2002 prin care intimata pârâtă a fost obligată la efectuarea lucrărilor de ecologizare pentru întreaga suprafaţă de teren de 1,84 ha, lucrări care au adus un prejudiciu întrucât terenul nu poate fi folosit în nici un mod pentru efectuarea de culturi sau pentru încheierea unor acte de vânzare-cumpărare.
Prin decizia comercială nr. 262 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefundat, apelul reclamantei reţinându-se în considerente că potrivit procesului-verbal încheiat la 7 februarie 2002 şi înregistrat sub nr. 172 din 20 februarie 2002 lucrările de ecologizare s-au efectuat în perioada de 25 noiembrie - 5 decembrie 2001, cu excepţia lucrării de arătură efectuată pe 6 februarie 2002. Lucrările au fost recomandate printr-un studiu întocmit de O.S.P.A. Argeş pentru a cărui întocmire s-a obţinut acordul prealabil al I.P.M. Argeş. Efectuarea şi calitatea lucrărilor au fost confirmate prin procesului-verbal încheiat la 16 aprilie 2002 de către reprezentanţii I.P.M. Argeş şi a SC A. SA
Prin acest proces-verbal s-a subliniat importanţa şi obligativitatea cultivării terenului de către proprietar pentru ca lucrările ameliorative să aibă efectul dorit.
Societatea pârâtă a încheiat un nou contract de prestări servicii nr. 1670 din 15 noiembrie 2005, cu SC D.A. potrivit căruia se prevedea finalizarea lucrărilor până la 31 martie 2006, termen care a fost prelungit ulterior prin actul adiţional nr. 1 din 12 aprilie 2006; acest contract nu a putut fi executat din cauza opoziţiei categorice şi sistematice a proprietarului de a permite accesul pe teren, fapt dovedit cu adresele 849,915 şi 1751/2006 precum şi adresa nr. 403 din 19 martie 2007 a Gărzii de mediu care face referire la acestea şi prin care reclamanta a fost somată să permită accesul pe teren.
Mai mult, intimata a solicitat autorizarea din partea instanţei pentru accesul pe teren pe cale de ordonanţă preşedinţială însă acţiunea a fost respinsă cu motivarea că în acest fel s-ar încălca dreptul proprietarului de a dispune liber de proprietatea sa.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că intimata pârâtă şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau din hotărârile judecătoreşti, iar partea pe care nu a reuşit să o îndeplinească se datorează în exclusivitate reclamante care nu a permis accesul pe terenul proprietatea sa.
Faţă de aceste considerente, Curtea a apreciat că în mod corect tribunalul a respins acţiunea, ca neîntemeiată, neputându-se reţine culpa pârâtei în neexecutarea lucrărilor de ecologizare.
În contra celei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta criticând soluţia pronunţată în apel pentru nelegalitate, invocând ca temei de drept art. 304 pct. 4 şi 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta susţine că instanţa a „inversat” înţelesul lămurit al titlului executoriu, ducând în eroare instanţa de judecată prin documente, pretins fictive în opinia recurentei, privind executarea lucrărilor de ecologizare a terenului fiind încheiate înainte de efectuarea expertizei efectuată de expertul T.I., privind capătul de ecologizare, documente ce au fost întocmite fără înştiinţarea proprietarului.
Instanţa nu a avut în vedere faptul că expertul T.I. s-a deplasat la faţa locului la 15 iulie 2002, la două luni de la pretinsele lucrări prevăzute în procesul-verbal nr. 172 din 20 februarie 2002, finalizate la 16 aprilie 2002 şi recepţionate prin procesul-verbal nr. 10014 din 17 aprilie 2002 la contractul nr. 904 din 12 noiembrie 2001, iar valabilitatea acestui contract a încetat la data de 12 decembrie 2001, nefiind în vigoare la recepţionarea pretinsă de partea potrivnică din 17 aprilie 2002.
Mai arată că instanţa de apel a ignorat dispoziţiile sentinţei civile nr. 5716/2002 în sensul că lucrările de ecologizare nu au fost executate, ci doar o „arătură” superficială, fără excavarea pământului şi nu au fost respectate cele 3 amendamente, iar lucrările ecologizare nu au fost executate, împrejurări menţionate şi în expertiza efectuată de expertul T.I.; aceeaşi expertiză a constatat că pârâta nu a cerut acceptul proprietarului de a intra pe terenul ei, procesul verbal din 07 februarie 2002 este întocmit eludând legea penală privind decontarea lucrărilor neexecutate, iar procesul-verbal din 16 aprilie 2002 pentru recepţionarea lucrărilor este un fals. Mai arată că terenul aflat în incinta SC A. nu poate fi cultivat din cauza poluării ridicate, sens în care reinterează criticile formulate în apel invocând adrese privind G.M.
În consecinţă, reclamanta solicită admiterea recursului, conform criticilor formulate.
Recursul este nefondat, potrivit următoarelor considerente:
Recurenta într-o primă critică pretinde favorizarea pârâtei de către instanţa de apel care a inversat înţelesul lămurit al titlului executoriu, fiind indusă în eroare de documentele pretins fictive pe care le-a depus, privind executarea lucrărilor de ecologizare a terenului.
Această critică urmează să fie respinsă ca nefondată, întrucât aşa cum s-a arătat pe larg în considerentele deciziei recurate, lucrările de ecologizare au fost efectuate de către o instituţie abilitate în lucrări de ecologizare, efectuarea şi calitatea lucrărilor au fost confirmate prin procesul-verbal din 16 aprilie 2002 de către reprezentanţii O.S.P.A. Argeş, pentru a cărui întocmire s-a obţinut acordul prealabil al I.P.M. Argeş – adresa nr. 4587 din 12 iulie 2001; lucrările au fost executate în perioada 25 noiembrie 2001 - 05 decembrie 2002, cu excepţia lucrării de arătură, care a fost executată ulterior datorită condiţiilor meteo nefavorabile.
Însă, reclamanta nu a avut în vedere obligativitatea cultivării terenului, aspect reţinut corect de cele două instanţe, iar societatea pârâtă a încercat reluarea lucrărilor de ameliorare a solului, încheind în acest sens un alt contract de prestări servicii – nr. 1670 din 15 noiembrie 2005, cu SC D.A., unitate abilitată în domeniu.
Potrivit acestui contract finalizarea lucrărilor era prevăzută la data de 31 martie 2006, însă datorită condiţiilor meteo nefavorabile şi a refuzului nejustificat al reclamantei de a permite accesul pe teren, aceste lucrări au fost prelungite până la data de 30 iunie 2006, prin actul adiţional nr. 1 din 12 aprilie 2006.
De asemenea, vor fi înlăturate şi celelalte critici formulate de recurentă, instanţa de apel în mod corect a apreciat că noul contract nu a putut fi executat datorită opoziţiei categorice şi nejustificate a reclamantei de a permite accesul pe teren, aspecte dovedite cu adresele pe care însăşi recurenta le invocă, inclusiv somaţia din partea G.M. adresată recurentei, pentru a permite accesul.
Prin urmare, Înalta Curte constată că motivele formulate de recurentă în temeiul art. 304 pct. 4 şi 8 C. proc. civ., nu sunt fondate pentru considerentele mai sus expuse, situaţie în care urmează ca recursul reclamantei să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.I.V. împotriva deciziei comerciale nr. 262 din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 13 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 522/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 55/2010. Comercial → |
|---|
