ICCJ. Decizia nr. 57/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 57/2010
Dosar nr. 729/83/2009
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu dată de Curtea de Apel Oradea a respins cererea de suspendare a executării formulată de SC O.V. SA.
Pentru a pronunţa această încheiere instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată la această instanţă la 3 iulie 2009, odată cu apelul ce formează obiectul prezentuliui dosar apelanta SC O.V. SA societate de asigurare-reasigurare, cu sediul în Bucureşti, a solicitat suspendarea executării sentinţei civile nr. 330/LC, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. 729/83/2009, la 5 iunie 2009, până la soluţionarea apelului.
Apelanta nu şi-a motivat în drept ori în fapt cererea de suspendare.
La termenul din 6 octombrie 2009, s-a depus de către apelantă la dosar încheierea nr. 20/5 august 2009, s-a depus la de către apelantă la suspendare provizorie sub dosar nr. 956/35/C/2009 a Curţii de Apel Oradea. Sub acest dosar, apelanta a achitat o cauţiune de 14.591,30 lei, conform recipisei de consemnare nr. 480993/1 din 28 iulie 2009, cuantum pe care instanţa de apel îl apreciază ca fiind îndestulător în condiţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare, formulată sub prezentul dosar, apelanta nu a arătat motivele pe care şi-o sprijină.
În lipsa oricărui temei de drept ori de fapt, de natură a înfrânge caracterul executoriu al sentinţei, conferit de art. 7208 C. proc. civ., instanţa va respinge cererea de suspendare formulată de apelanta SC O.V. SA.
Susţinerile intimatei SC A.N.V. SRL, conform cărora apelanta nu a achitat cauţiunea sunt neîntemeiate, raportat la prevederile art. 4304 C. proc. civ.
Cum recurenta nu a timbrat anticipat recursul, aceasta a fost legal citată pentru termenul din 13 septembrie 2010 cu menţiunea de a timbra recursul cu 4 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbrul judiciar, obligaţie căreia nu s-a conformat.
Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi/sau timbrul judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 13 ianuarie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea, ca insuficient timbrat, a recursului pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC O.V. SA Bucureşti împotriva încheierii din camera de consiliu din 06 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 564/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 60/2010. Comercial → |
|---|
