ICCJ. Decizia nr. 552/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 552/2010
Dosar nr. 29184/3/2007
Şedinţa publică de la 11 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 septembrie 2007, reclamanta SC S.C. SRL prin administrator judiciar C.C. SPRL Bucureşti cheamă în judecată pe pârâţii C.T.M., B. şi P.S.B. prin reprezentant legal, în calitate de ordonator principal de credit al primei pârâte, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să fie obligaţi pârâţii în solidar la plata sumei de 1.436.478,64 lei, compusă din 733.417,82 lei valoarea neachitată din contractul de execuţie nr. 1688 din 3 septembrie 2002 şi 703.060,82 lei valoarea lucrărilor suplimentare executate de reclamantă cu acordul P.S.B. în a cărei subordine administrativă se află pârâtul, care a recunoscut executarea acestor lucrări precum şi a valorii lor.
Prin sentinţa comercială nr. 6741 din 2 iunie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, admite acţiunea reclamantei şi obligă pârâţii la plata sumei de 1.436.478,64 lei contravaloare lucrări conform contractului de execuţie nr. 1688/2002 şi lucrări suplimentare, reţinând că, faţă de faptul că în materia răspunderii civile contractuale creditorul trebuie să demonstreze doar existenţa contractului şi neexecutarea obligaţiei de către debitor, culpa acestuia fiind prezumată în condiţiile art. 1082 C. civ., condiţionarea achitării sumei pretinse, recunoscută ca debit prin procesul-verbal din 2 aprilie 2007, de avizul C.L.S. şi de încheierea unui act adiţional în acest sens nu se justifică, precum şi că reprezentanţii C.T.M. au fost convocaţi pentru încheierea procesului-verbal de recepţie finală, dar nu s-au prezentat.
Prin decizia nr. 286 din 16 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respinge apelul formulat de C.T.M. împotriva sentinţei primei instanţe, admite apelul formulat de apelanta P.S.B. şi, în consecinţă, schimbă în parte sentinţa şi admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei P.S.B. şi respinge acţiunea reclamantei în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei şi respingând cererea apelanţilor având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în apel, ca nefondată.
Pentru a decide astfel, instanţa reţine, cu privire la apelul declarat de pârâtul C.T.M., că din conţinutul contractului de execuţie nu rezultă interdicţia subcontractării lucrărilor de către antreprenorul principal sau necesitatea înştiinţării asupra acestei subcontractări a beneficiarului şi nici că pentru lucrările suplimentare efectuate s-ar fi impus încheierea unui act adiţional, precum şi că lucrările suplimentare efectuate au fost realizate potrivit dispoziţiei de şantier a proiectantului şi notei de comandă suplimentară a beneficiarului, semnată de constructor, că beneficiarul, la data de 2 aprilie 2007, s-a declarat de acord să plătească lucrările contractate efectuate şi lucrările suplimentare, până la concurenţa sumei solicitate de executant, dar cu condiţia ca subcontractantul să efectueze montajul centralelor termice pentru încălzire şi apă caldă menajeră, lucrări recepţionate la data de 9 iulie 2007, fără a fi însă în stare de funcţionare menţionatele centrale datorită lipsei branşamentelor la reţelele de alimentare şi a coşului de fum, că lucrările contractate au fost executate, că obligaţia de recepţie aparţine beneficiarului al cărui refuz, nu poate fi pus în sarcina executantului, care a notificat atât beneficiarul cât şi finanţatorul cu privire la întrunirea comisiei de recepţie, astfel că, nefinalizarea contractului constând în neefectuarea recepţiei finale ca o condiţie a deblocării plăţilor reprezintă un fapt unilateral al pârâtului, care nu se poate prevala în mod nejustificat de acest argument.
Cu privire la apelul formulat de pârâta Primăria Sector 5 Bucureşti instanţa de apel reţine că, raportat la principiul relativităţii contractului şi faţă de faptul că prin contractul de execuţie în litigiu nu se stabileşte nici o obligaţie şi nici un drept în raport cu pârâta apelantă, rolul acesteia fiind doar acela de autoritate publică implicată în condiţiile în care toată finanţarea proiectului este realizată prin procedura finanţării complementare de către autoritatea locală, potrivit art. 167 alin. (1) – (3) şi (6) din Legea nr. 84/1995, rol care nu-i transferă drepturi şi obligaţii contractuale, apelanta nu are calitate procesuală de pârâtă în acţiunea promovată în faţa primei instanţe, instanţa de control judiciar invocând din oficiu, ca motiv de apel, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a menţionatei apelante, excepţie pe care o admite, nemaianalizând celelalte motive ale apelului acesteia care presupun devoluţiunea cauzei pe fond.
Împotriva deciziei de mai sus pârâta P.S.B., prin P., declară recurs solicitând, cu invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate ca fiind netemeinică şi nelegală, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În fundamentarea recursului său recurenta critică instanţa de apel pentru a fi invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, recurenta susţinând că are această calitate faţă de faptul că finanţarea lucrărilor de reparaţii şi amenajări, obiect al contractului din litigiu, provine din fonduri publice asigurate de C.L.S., iar contractul menţionat a fost avizat de recurentă.
Recurenta critică instanţa de apel şi pentru a nu fi analizat corect motivele de apel, nereţinând că reclamanta intimată, câştigătoare a licitaţiei pentru atribuirea contractului de execuţie lucrări în cauză, pe care s-a obligat să-l finalizeze până la 1 decembrie 2003 (art. 12 contract), nu şi-a respectat această obligaţie, subcontractând părţi din lucrare cu terţi care nu au participat la licitaţie (contractul de antrepriză nr. 568 din 1 octombrie 2003 dintre reclamantă şi SC S. SA), fără a fi comunicat aceasta nici C.T.M. şi nici recurentei, încălcând şi obligaţia asumată în momentul depunerii ofertei, când a specificat că nu subcontractează părţi din lucrare, instanţa reţinând eronat şi că reclamanta intimată ar fi finalizat lucrările, faţă de faptul că centrala a fost instalată abia în 2007, iar lucrările de remediere solicitate de comisia de recepţie nu au fost efectuate nici în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat faţă de realitatea încheierii contractului de execuţie de lucrări în urma câştigării licitaţiei, numai cu pârâtul C.T.D.M., astfel că, faţă de soluţia pronunţată de instanţa de apel, recurenta nu are nici interes în promovarea recursului şi nici nu poate formula recurs vizând obligaţii stabilite de instanţă în sarcina celuilalt pârât, instanţa de apel reţinând, de altfel, corect situaţia de fapt şi de drept, aşa cum este aceasta consemnată şi în raportul de expertiză tehnică în construcţii întocmit în cauză.
Examinând recursul recurentei pârâte prin prisma motivului de nelegalitate invocat, se constată că acesta este fondat, instanţa de apel pronunţând hotărârea recurată cu greşita aplicare a legii.
În acest sens se constată că reclamanta, în temeiul principiului disponibilităţii a chemat în judecată atât pe pârâtul C.N.D.M., cât şi pe pârâta recurentă, fără a fi renunţat pe parcursul procesului la judecata în contradictoriu şi cu aceasta, aşa cum rezultă din actele dosarului, formulând întâmpinare la apelul pârâtei cu solicitarea doar a respingerii acestuia ca nefondat, formulând concluzii scrise în apel din care, de asemeni, rezultă voinţa de a se judeca şi cu menţionata pârâtă şi precizând expres, cu prilejul dezbaterii apelului că, în opinia sa, pârâta are calitate procesuală întrucât contractul de execuţie lucrări din litigiu a fost avizat de aceasta, iar plata angajată de pârâtul C.T.M. urma să se facă tot de către pârâtă, ca finanţator.
Instanţa de apel, însă, cu încălcarea voinţei exprese a reclamantei şi cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 167 alin. (1) – (3) şi (6) din Legea învăţământului nr. 84/1995, ignorând că sumele din care pârâtul C.T.M. urma să efectueze plata lucrărilor executate de către reclamantă sunt fonduri publice, alocate din bugetul local, primăria ca ordonator având obligaţia de a verifica utilizarea acestor fonduri cu atât mai mult cu cât a şi avizat contractul de execuţie încheiat de pârât cu reclamanta câştigătoare a licitaţiei publice organizate în cauză, a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei, admiţând-o, şi respingând cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, făcând, astfel, o situaţie mai grea pârâtei apelante în propria sa cale de atac, fiind încălcate şi dispoziţiile art. 296 C. proc. civ.
Cum calitatea procesuală pasivă a recurentei pârâte rezultă din calitatea sa de finanţator al beneficiarului din contractul de execuţie de lucrări din litigiu, aceasta şi vizând menţionatul contract încheiat cu intimata reclamantă în urma unei licitaţii de achiziţie publică, pârâta are şi interesul legitim, născut şi actual în a promova recursul de faţă spre a putea, în judecarea apelului, să formuleze apărări în sensul respingerii pretenţiilor reclamantei, recursul pârâtei urmează a fi admis şi, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., decizia recurată, constatată nelegală şi netemeinică, urmează a fi casată, iar cauza urmează a fi trimisă aceleiaşi instanţe spre rejudecarea în fond a apelului pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate de voturi:
Admite recursul declarat de pârâta P.S.B., împotriva deciziei nr. 286 din 16 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi părţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 55/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 564/2010. Comercial → |
|---|
