ICCJ. Decizia nr. 60/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 60/2010
Dosar nr. 9168/1/2009
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată de M.Şt., administrator special al SC B.A.P. SRL.
În verificarea excepţiei invocate, instanţa a avut în vedere următoarele:
Intimata şi-a precizat excepţia de neconstituţionalitate doar faţă de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., susţinând excepţia de neconstituţionalitate conform cererii depuse.
Excepţia de neconstituţionalitate fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea ei impune justificarea unui interes, iar stabilirea existenţei acestui interes se face pe calea verificării pertinentei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit.
În motivarea prezentei excepţii se critică dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., în sensul că motivele de admisibilitate prevăzute de art. 318 C. proc. civ., sunt limitativ prevăzute, nu pot fi întotdeauna dovedite, întrucât lipseşte o dovadă certă.
A reţinut instanţa că o astfel de critică ar putea să o facă eventual contestatorul şi nu intimata, care nu este petentă în cauză şi beneficiază de o soluţie favorabilă prin soluţionarea cererii de revizuire.
A mai reţinut că irelevanţă este situaţia în care o excepţie de neconstituţionalitate nu este pertinentă pentru rezolvarea cauzei în care a fost ridicată, adică nu are legătură cu această cauză.
Faţă de motivele mai sus arătate, curtea de apel a respins sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., iar în ce priveşte celelalte motive din excepţia invocată, în sensul că instanţa curţii de apel este competentă să judece atât contestaţia în anulare cât şi cererea de revizuire, pe lângă celelalte căi de atac, date în competenţa sa, a constatat că acest motiv priveşte art. 319 C. proc. civ., neatacat prin excepţia de neconstituţionalitate.
Împotriva încheierii mai sus menţionate a declarat recurs M.Şt., în calitate de administrator special al SC B.A.P. SRL, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 18 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006, art. 21 şi 146 lit. d) din Constituţia României, art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată şi urm. C. proc. civ., art. 304 alin. (1) pct. 4, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în situaţia în care nu se va dispune casarea cauzei, să fie admis recursul şi să se modifice încheierea pronunţată la data de 11 noiembrie 2009, de către curtea de apel, în sensul de a fi admisă excepţia de neconstituţionalitate formulată.
Recurenta susţine astfel, în esenţă, că instanţa de fond, prin soluţia dată la data de 11 noiembrie 2009 a încălcat dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., în sensul că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, luându-şi rolul instanţei competente să se pronunţe asupra unei excepţii de neconstituţionalitate, când numai Curtea Constituţională poate să constate sau nu constituţional un text de lege, deciziile sale fiind obligatorii; totodată, a fost ignorată decizia nr. 79 din 6 martie 2001 a Curţii Constituţionale.
Mai arată că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică şi pentru motivele prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., deoarece instanţa nu a acordat ceea ce s-a cerut, motivând soluţia prin aspecte care nu au legătură strictă cu cauza dedusă judecăţii; hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar motivele reţinute sunt contradictorii; instanţa a interpretat în mod greşit actul dedus judecăţii prin respingerea excepţiei, în sensul că s-a substituit Curţii Constituţionale; în fine, hotărârea atacată este lipsită şi de temei legal.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
În reglementările constituţionale şi legale privind justiţia constituţională o cauză de inadmisibilitate consacrată şi recunoscută ca atare este irelevantă, iar condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate este strâns legată de ideea de interes în introducerea oricărei cereri în justiţie.
Prin urmare, este necesară îndeplinirea unor condiţii generale prealabile, una dintre acestea fiind interesul, numai astfel putând fi pusă în mişcare o procedură judiciară, or, aplicarea acestui principiu este transpusă prin reglementarea expresă de către Legea nr. 47/1992 a unei cauze de inadmisibilitate speciale, în cadrul controlului de constituţionalitate şi anume, irelevanţa excepţiei de neconstituţionalitate.
Analizând excepţia invocată în raport de actele dosarului, rezultă cu evidenţă că această excepţie de neconstituţionalitate, în speţă, este lipsită de interes, ca venind din partea administratorului special, atâta timp cât acesta nu are calitatea de contestator, ci de intimat, căruia nu-i poate fi îngrădit nicicum accesul liber la justiţie, sub aspectul susţinut, respectiv neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., deoarece nu intimatul trebuie să dovedească motivele contestaţiei.
Faptul că motivele invocate în cadrul contestaţiei în anulare sunt limitativ prevăzute de lege şi că sunt greu de dovedit ar putea reprezenta eventual un impediment pentru contestatoare, pentru că acesteia îi revine obligaţia dovedirii motivelor invocate.
Se reţine, ca atare, că excepţia invocată este lipsită de interes şi nu are legătură cu soluţionare cauzei, nefiind pertinentă pentru rezolvarea ei, astfel cum corect a reţinut şi curtea de apel, care a apreciat judicios că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi a respins excepţia de neconstituţionalitate astfel invocată, soluţie ce urmează a fi menţinută.
Se mai reţine, de asemenea, având în vedere cele mai sus arătate, că niciuna din criticile întemeiate de recurentă pe dispoziţiile art. 304 pct. 4,6,7,8 şi 9 C. proc. civ., nu justifică desfiinţarea sau modificarea soluţiei pronunţate de curtea de apel, întrucât instanţa nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, aşa cum eronat susţine recurenta, nu a acordat ceea ce nu s-a cerut, ci exact ce s-a cerut, hotărârea pronunţată cuprinde motivele pe care se sprijină, nu este lipsită de temei legal şi nu a interpretat greşit actul dedus judecăţii, prin respingerea excepţiei invocate, instanţa de judecată nesubstituindu-se Curţii Constituţionale, aşa cum eronat afirmă recurenta.
În fine, se concluzionează că esenţiale în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate în speţă sunt, aşa cum s-a arătat, lipsa de interes şi lipsa de pertinenţă în soluţionarea cauzei şi, oricum, este de menţionat că, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., a mai fost invocată şi a făcut obiectul mai multor decizii pronunţate de Curtea Constituţională, soluţia fiind de respingere.
În consecinţă, faţă de toate cele mai sus arătate, va fi menţinută încheierea pronunţată de curtea de apel, ca fiind legală şi se va respinge recursul declarat de SC B.A.P. SRL Târgovişte prin administrator special M.Şt., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC B.A.P. SRL TÂRGOVIŞTE prin administrator special M.Şt. împotriva încheierii de la 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 57/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 606/2010. Comercial → |
|---|
