ICCJ. Decizia nr. 637/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 637/2010
Dosar nr. 25621/3/2007
Şedinţa publică de la 17 februarie 2010
Asupra recursului de fata;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a solicitat obligarea pârâtei A.S.M. Botoşani la plata sumei de 145.995,864 lei reprezentând penalităţi datorate conform clauzei 11 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 10 din 29 aprilie 2002, completată prin Actul Adiţional nr. 3 din 4 noiembrie 2003, ca urmare a majorării cu întârziere a capitalului social cu valoarea investiţiilor, conform prevederilor clauzei 9.19.2.3 din contract.
Prin încheierea de şedinţă din 22 octombrie 2007, instanţa de fond a respins, ca neîntemeiată, excepţia necompetenţei teritoriale.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 14012 din 26 noiembrie 2007, a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a respins excepţia nulităţii clauzei penale invocată în cadrul întâmpinării apreciind că argumentele invocate de pârâtă nu sunt de natură să atragă nulitatea acesteia şi nici încălcarea prevederilor art. 5 C. civ.
În privinţa clauzei penale de care s-a prevalat reclamanta, în virtutea căreia a susţinut că termenul iniţial stabilit la 90 de zile lucrătoare s-a modificat într-un termen de 90 zile calendaristice pentru majorarea capitalului social, instanţa de fond a reţinut că aceasta creează dubii prin folosirea sintagmei „zile de zile”, nefiind certă voinţa concomitentă a părţilor în sensul de a avea în vedere zile calendaristice.
Prin urmare, prin aplicarea regulii de interpretare a contractelor stabilită prin dispoziţiile art. 983 C. civ. şi în raport de materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin art. 9.19.2.3 din contractul de vânzare – cumpărare nr. 10 din 29 aprilie 2002, majorând capitalul social al societăţii cu valoarea investiţiei efectuate într-un termen de 90 zile lucrătoare, de la data scadenţei fiecărei tranşe investiţionale prevăzută în anexa 5 a contractului, astfel încât devine inoperantă clauza penală pretinsă de reclamantă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin decizia nr. 230 din 29 aprilie 2008, a admis apelul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti, a schimbat în tot sentinţa instanţei de fond în sensul că a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 145.995,864 lei reprezentând penalităţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 983 C. civ., întrucât modificarea convenită prin acordul de voinţă al părţilor contractante a prevederilor art. 9.19.2.3 nu este susceptibilă a crea dubiu, apreciindu-se că dacă, în realitate, părţile ar fi dorit păstrarea termenului de 90 de zile lucrătoare nu era necesară vreo modificare a acestei prevederi contractuale.
Instanţa de apel a apreciat că prin art. 1 din actul adiţional nr. 3/2003 părţile au înţeles să modifice termenul stipulat în art. 9.19.2.3 din contractul încheiat între părţi, în sensul că acestea au convenit ca termenul de scadenţă pentru majorarea capitalului social să fie calculat pe zile calendaristice ci nu pe zile lucrătoare, chiar dacă pentru această modificare s-a apelat la o formulare mai puţin uzitată, respectiv „zile de zile”.
S-a mai avut în vedere că, în raport de întreg probatoriul administrat în cauză, intimata – pârâtă nu a respectat termenul în cadrul căruia trebuia majorat capitalul social pentru fiecare an investiţional, cu valoarea investiţiei tehnologice efectiv realizată.
Astfel, pentru anii calendaristici 2004, 2005 şi 2006 deşi scadenţa investiţiei se împlinea la data de 30.07 a fiecărui an (30 iulie 2004, 30 iulie 2005 şi 30 iulie 2006), hotărârile A.G.A. de majorare a capitalului social au fost adoptate şi înregistrate cu depăşirea termenului convenit de părţi.
Prin urmare, instanţa de apel a admis acţiunea reclamantei apreciind că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 969, 970 şi 1066 C. civ., obligând pârâta la plata sumei de 145.995, 864 lei reprezentând penalităţi contractuale pentru neîndeplinirea în termen a obligaţiei de majorare a capitalului social corespunzător investiţiei tehnologice realizate.
Împotriva acestei decizii pârâta A.S.M. BOTOŞANI a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul menţinerii în tot a sentinţei de fond.
Recurenta a criticat decizia instanţei de apel a aplicat sub aspectul că aceasta a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 983 şi 1024 C. civ.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă A.V.A.S. Bucureşti a solicitat respingerea recursului.
Asupra recursului.
Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de motivele invocate, constată că recursul declarat în cauză de pârâta A.S.M. BOTOŞANI este întemeiat în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Critica recurentei privind interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 983 C. civ., este întemeiată.
Instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 983 C. civ., considerând în mod greşit că modificarea convenită prin acordul de voinţă al părţilor contractante a prevederilor art. 9.19.2.3 din formularea iniţială, astfel cum a fost statuată prin art. 1 din actul adiţional nr. 3, nu este susceptibilă de a crea dubiu, pe considerentul că dacă în realitate părţile ar fi dorit păstrarea termenului de 90 zile lucrătoare, nu era nevoie de niciun fel de modificare a acestei prevederi contractuale.
Potrivit art. 1 din actul adiţional nr. 3 la contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 10 din 29 aprilie 2002, conţinutul art. 9.19.2.3 din contract a fost modificat având următorul cuprins „Cumpărătorul se obligă să majoreze anual capitalul social al societăţii cu valoarea investiţiilor tehnologice efectuate, în termen de 90 zile de zile de la data scadenţei fiecărei tranşe investiţionale prevăzute în anexa 5..”
Aşadar, întrucât clauza potrivit căreia termenul de „90 zile de zile” înserată în actul adiţional nr. 3 din 4 noiembrie 2003 creează dubiu şi incertitudine în executarea obligaţiilor investiţionale, în special cu privire asupra datei de la care încep să curgă penalităţile, se vor aplica regulile de interpretare a contractelor stabilită în prevederile art. 983 C. civ., potrivit cărora atunci „când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă”, în speţă, în favoarea pârâtei.
Prin urmare, se constată că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia contractuală asumată prin art. 9.19.2.3, majorând capitalul social al societăţii într-un termen de 90 zile lucrătoare cu valoarea investiţiei efectuate de la data scadenţei fiecărei tranşe investiţionale prevăzută în anexa 5 la acest contract.
Referitor la cea de a doua critică a recurentei privind aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 1024 C. civ., se constată că nu se mai impune analizarea acesteia având în vedere considerentele de mai sus.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de pârâta A.S.M. BOTOŞANI, conform dispozitivului.
În raport şi de prevederile art. 274 C. proc. civ., intimata pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta A.S.M. BOTOŞANI împotriva deciziei comerciale nr. 230 din 29 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 14012 din 26 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o păstrează.
Obligă reclamanta A.V.A.S. Bucureşti la suma de 3570 lei cheltuieli de judecată către pârâta A.S.M. BOTOŞANI.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 636/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 64/2010. Comercial → |
|---|
