ICCJ. Decizia nr. 62/2010. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 62/2010

Dosar nr. 5297/333/2009

Şedinţa din camera de consiliu de la 13 ianuarie 2010

Deliberând asupra conflictului de faţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 7 iulie 2009 creditoarea SC W.M. SA Bucureşti a solicitat obligarea debitoarei SC C.F. SRL Vaslui la plata sumei de 2.320,50 euro (echivalentul în lei curs B.N.R. la data plăţii).

Judecătoria sector 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 5946 din 28 iulie 2009 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui cu motivarea că în contractul încheiat între părţi nu s-a menţionat locul unde trebuie efectuată plata chiriei, aşa încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 şi art. 10 pct. 4 C. proc. civ., conform cărora locul plăţii este sediul debitoarei, respectiv Municipiul Vaslui.

Primind cauza spre soluţionare, Judecătoria Vaslui prin sentinţa civilă nr. 3110 din 23 octombrie 2009 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţei a declinat în favoarea Judecătoriei sector 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competenţă.

S-a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 19.1 din contractul părţilor conform cărora în caz de diferend între părţi competenţa aparţine instanţei de la sediul locatorului respectiv creditoarea SC W.M. SA Bucureşti cu sediul în Bucureşti, sector 5.

Convenţia părţilor nu este contrară dispoziţiilor art. 19 C. proc. civ. şi în aceste condiţii creditoarea în raport şi de dispoziţiile art. 12 C. proc. civ. în mod legal a sesizat Judecătoria sectorului 5 Bucureşti.

Competenţa de soluţionare a litigiului de faţă revine Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti pentru următoarele considerente.

Creditoarea SC W.M. SA Bucureşti a solicitat prin acţiune obligarea debitoarei SC C.F. SRL Vaslui la plata sumei de 2.320,50 euro (echivalentul în lei curs B.N.R. la data plăţii) invocând nerespectarea clauzelor din contractul de închiriere încheiat între părţi la data de 8 martie 2007.

La art. 19 din contract părţile au inserat clauza conform căreia în caz de diferend între părţi, partea interesată va putea sesiza numai instanţa de judecată competentă după sediul locatorului.

În raport de conţinutul acestei prevederi contractuale, alegerea instanţei a fost făcută în interesul ambelor părţi şi nu poate fi vorba de o competenţă teritorială alternativă, reclamantul fiind ţinut să sesizeze instanţa aleasă prin convenţie de la sediul locatorului (creditoarea SC W.M. SA).

În speţă, prin alegerea instanţei de către părţi prin convenţia încheiată, nu au fost încălcate dispoziţiile art. 19 C. proc. civ. care prevăd o competenţă teritorială exclusivă, întrucât nu ne aflăm în cazurile prevăzute de art. 13 – art. 16 C. proc. civ.

Deşi clauza stipulată în contract este o clauză atributivă de competenţă care are drept consecinţă prorogarea voluntară de competenţă, permisă de dispoziţiile art. 19 C. proc. civ.

Aşa fiind, instanţa competentă urmează să soluţioneze litigiul dedus judecăţii este cea stabilită de părţi prin convenţia lor şi în faţa căreia creditoarea a depus cererea, respectiv Judecătoria sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 13 ianuarie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 62/2010. Comercial