ICCJ. Decizia nr. 645/2010. Comercial. Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 645/2010
Dosar nr. 3057/2/2008
Şedinţa publică de la 18 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 209 din 19 noiembrie 2008 a anulat ca insificient timbrată acţiunea în anulare formulată de petenta SC U. SRL cu sediul social în Oneşti judeţul Bacău în contradictoriu cu intimata SC R.I. SRL cu sediul social în Bucureşti, împotriva sentinţei arbitrale din 29 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I. a României .
Potrivit sentinţei arbitrale nr. 50 din 29 februarie 2008 Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I. a României a admis acţiunea arbitrală formulată de reclamanta SC R.I. SRL împotriva pârâtei SC U. SRL şi a obligat pârâta la plata următoarelor sume: 438.856,22 lei reprezentând contravaloarea marfă livrată şi neachitată; 118.635,32 lei cu titlu de penalităţi; 1.337,08 lei reprezentând facturi telefonice neachitate şi 11.798,37 lei cheltuieli arbitrale .
Pârâta SC U. SRL a formulat acţiune în anulare a sentinţei arbitrale, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 364 lit. e), f), g) şi i) C. proc. civ.
La termenul din data de 29 octombrie 2008 s-a pus în vedere petentei obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 4.387,40 lei şi de a ataşa timbru judiciar de 5 lei.
Deşi legal citată, petenta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei şi nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru astfel cum i s-a pus în vedere, achitând doar o taxă judiciară de 39 lei.
În condiţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar în cazul în care taxa de timbru nu a fost plătită în momentul înregistrării cererii, aceasta va fi achitată până la termenul stabilit de instanţă.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 209 din 19 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC U. SRL care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare .
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că dintr-o circumstanţă obiectivă, citaţia emisă cu menţiunea achitării taxei de timbru a fost trimisă la adresa unde petenta nu mai avea acces, fiind dispusă la data de 7 noiembrie 2008 evacuarea acesteia din imobil, unde îşi are sediul. Astfel au fost încălcat art. 6 din C.E.D.O. care garantează un proces echitabil, drepturile constituţionale şi art. 105 din C. proc. civ.
Înata Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.
Fără echivoc, petenta SC U. SRL, a menţionat atunci când a formulat acţiunea în anulare că îşi are sediul social în localitatea Oneşti, judeţul Bacău.
La termenul din 29 octombrie 2008 instanţa de fond a admis cererea de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, formulată de petentă şi a dispus citarea acesteia pentru termenul din 19 noiembrie 2008 cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.387,40 lei şi a timbrului judiciar în sumă de 5 lei.
Este adevărat că potrivit procesului verbal de punere în posesie şi evacuare întocmit de executorul judecătoresc, SC U. SRL a fost evacuată în ziua de 7 noiembrie 2008 din imobilul situat în Oneşti, judeţul Bacău.
Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procesuale.
Nu poate fi primită critica recurentei din perspectiva invocată de aceasta că nu a fost legal citată pe parcursul procesului.
Conform dispoziţiilor art. 93 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părţii.
Este unanim admis, atât de doctrină cât şi de jurisprudenţă, că citaţia, ca act scris, se defineşte prin câteva atribute: este un act oficial, care provine de la autoritatea judecătorească, fiind transmisă din oficiu, iar judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decît după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel (art. 85 C. proc. civ.), este un act probator, cât priveşte îndeplinirea îndatoririi instanţei; este un act solemn sau ad validitatem, dovada citării neputându-se face prin alte mijloace decât procesul verbal de primire a citaţiei (art. 92 alin. (1) C. proc. civ.); este un act autentic, aşa încât alterarea cuprinsului poate constitui infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale.
Mai mult, aşa cum reglementează art. 98 C. proc. civ., schimbarea domiciliului uneia din părţi, în timpul judecăţii, trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţă instanţei prin petiţie, obligaţie care îi revenea în speţă numai pârâtei.
În acest context, exigenţa comunicării termenelor şi a tuturor actelor de procedură s-a realizat cu maximă rigurozitate.
Corect a procedat instanţa de fond atunci când a dat eficienţă juridică dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi a anulat ca insuficient timbrată acţiunea în anulare.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC U. SRL Oneşti împotriva sentinţei comerciale nr. 209 din 19 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC U. SRL Oneşti împotriva sentinţei comerciale nr. 209 din 19 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 642/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 648/2010. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
