ICCJ. Decizia nr. 640/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 640/2010
Dosar nr. 10323/105/2006
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 decembrie 2006 reclamanta SC B.R. SRL a chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei Scorţeni solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 123.897 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor pe care reclamanta le-a efectuat în baza contractului de concesiune din 25 august 1997 şi suportarea dobânzii comerciale aferente acestei sume, precum şi la plata daunelor suferite ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului de concesiune.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că părţile au încheiat contractul de concesiune din 25 august 1997 prin care i-au fost predate reclamantei în concesiune pentru o perioadă de 9 ani un teren în suprafaţă de 245 mp şi construcţia aflată pe acesta.
A mai precizat reclamanta că la data încheierii contractului de concesiune a efectuat nenumărate lucrări de renovare şi extindere a lucrării, cât şi un plan de afaceri care nu mai poate fi realizat din moment ce contractul de concesiune a fost reziliat unilateral de către pârâtă, motiv pentru care nu a mai realizat profit deşi a investit sume importante de bani în imobilul ce a făcut obiectul concesiunii.
Prin sentinţa nr. 317 din 17 martie 2008 Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 47.462,11 lei contravaloare investiţii, 2.398,92 lei dobândă legală şi cheltuieli de judecată.
Totodată s-au respins excepţiile invocate de pârâtă considerând că litigiul este de natură comercială şi are calitate procesuală pasivă.
Soluţia pronunţată a fost schimbată în parte urmare admiterii apelului formulat de reclamantă şi pârâta obligată la plata sumei de 111.372 lei contravaloare investiţii în loc de 47.462,11 lei urmare expertizei efectuate în cauză, conform deciziei nr. 90 din 3 iunie 2009.
S-au înlăturat criticile pârâtei motiv de faptul că potrivit art. 62 din Legea nr. 215/2001 primarul reprezintă autoritatea administrativă teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, deci are calitate procesuală pasivă.
De asemenea se consideră că litigiul este comercial, iar pârâta nu a făcut apel împotriva încheierii prin care s-a ridicat excepţia de necompetenţă materială.
Cu petiţia înregistrată la data de 30 iunie 2009 Primăria Comunei Scorţeni a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că hotărârea a fist dată cu încălcarea competenţei instanţei de contencios administrativ fiind vorba de punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.
Recursul este fondat.
Astfel, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată) „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată."
Conform art. 2 alin. (1) lit c) teza finală din legea contenciosului administrativ sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect:
-punerea în valoare a bunurilor proprietate publică;
-executarea lucrărilor de interes public;
-prestarea serviciilor publice;
- achiziţiile publice.
Litera e) a aceluiaşi art. 2 defineşte contenciosul administrativ ca activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Conform art. 8 alin. (2) din legea contenciosului administrativ, instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de aplicarea şi executarea contractului administrativ.
În speţă, litigiul dedus judecaţii s-a născut din executarea unui contract de concesiune a unui bun proprietate publică al Comunei Scorţeni. Ca imobilul ce face obiectul contractului este situat in domeniul public al comunei Scorţeni, rezultă din Certificatul de Urbanism din 19 noiembrie 2004.
Contractul de concesiune a imobilului proprietate publică, este un contract administrativ, în sensul arătat de art. 2 alin. (1) litera c) din legea contenciosului, întrucât este un contract încheiat de o autoritate publică având ca obiect punerea în valoare a unui bun proprietate publică.
Cererea de obligare a pârâtei la plata unor despăgubiri derivând din executarea contractului de concesiune, este un litigiu care, în baza art. 8 alin. (2) din legea contenciosului, atrage competenta de soluţionare a instanţelor de contencios administrativ.
În raport de aceste elemente este evident că atât hotărârea pronunţată de secţia comercială a Curţii de Apel Ploieşti, cât şi hotărârea pronunţată de secţia comercială a Tribunalului Prahova, nu sunt legale întrucât instanţele nu erau competente să soluţioneze această cauză, secţiile de contencios administrativ fiind cele chemate să soluţioneze prezenta cauză.
În raport de elementele sus menţionate este evident faptul că hotârile instanţelor anterioare sunt nelegale fiind pronunţate prin încălcarea competenţei de soluţionare a instanţelor de contencios administrativ astfel că:
Văzând dispoziţiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Comunei Scorţeni împotriva deciziei nr. 90 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 12.995 lei cheltuieli de judecată către intimata SC B.R. SRL Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 639/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 641/2010. Comercial → |
|---|
