ICCJ. Decizia nr. 649/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 649/2010
Dosar nr. 74/64/2009
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 august 2006 reclamanta SC P.B. SA a chemat în judecată pe pârâta SC P.P.M. SA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate nulitatea actului juridic de substituire la constituirea societăţii comerciale pârâte a aportului reclamantei, reprezentat de C.A.F.C.H. Piatra Mare alcătuit din teren şi clădirile aferente şi nulitatea parţială a actului constitutiv al societăţii pârâte în privinţa aportului reclamantei reprezentat de C.A.F.C.H. Piatra Mare cu plata cheltuielilor de judecată.
La dosar s-a depus cererea de intervenţie în interes propriu cu acelaşi obiect de B.I.L. Nicosia, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 6 februarie 2007.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 2523 din 12 iunie 2006 a respins acţiunea şi a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de SC P.P.M. SA în interesul pârâtei.
În apel după casare Curtea de Apel Braşov prin Decizia nr. 23 din 12 martie 2009 a respins apelurile promovate de reclamanta SC P.B. SA şi de intervenienta B.I.L. Nicosia ca nefondate.
În fundamentarea soluţiei instanţei de control judiciar a reţinut că din examinarea procesului verbal al şedinţei adunării generale a SC P.B. SA din data de 27 iulie 2001 rezultă că acţionarul majoritar, Ministerul Turismului, a votat în favoarea participării acestei societăţi la constituirea SC P.P.M. SA, mandatul special reflectând în mod clar voinţa sa în acest sens.
Consimţământul fiind valabil exprimat, anularea ulterioară a hotărârii A.G.A. pentru neîndeplinirea unor condiţii de formă cu privire la convocare nu poate atrage nulitatea actelor de constituire a SC P.P.M. SA.
Mai mult, art. 56 din Legea nr. 31/1990, transpunând în dreptul intern Directiva nr. 69/151/CEE – Secţiunea a III-a a Comisiei Europene, instituie un regim special al nulităţilor în materia dreptului societar, limitând cauzele de nulitate a societăţilor comerciale la următoarele:
a) lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică, în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (6);
b) toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societăţii;
c) obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice;
d) lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăţii;
e) lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii;
f) actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii, obiectul său de activitate, aporturile asociaţilor sau capitalul social subscris;
g) s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim, subscris şi vărsat;
h) nu s-a respectat numărul minim de asociaţi, prevăzut de lege.
Se constată deci, că lipsa consimţământului nu constituie o cauză de nulitate a unei societăţi comerciale.
În aceste condiţii, constatarea nulităţii actului constitutiv al acesteia pentru lipsa consimţământului ar fi lipsită de finalitate. Ca urmare, soluţia de respingere a acţiunii ca neîntemeiată este corectă.
Cererea de intervenţie în interes propriu formulată de B.I.L. Nicosia, chiar dacă este admisibilă în principiu, întrunind cele două condiţii cerute de art. 49 şi art. 50 C. proc. civ., invocarea unui drept propriu şi forma cererii de chemare în judecată, este neîntemeiată, pentru aceleaşi motive expuse mai sus.
Cu petiţia înregistrată la data de 10 aprilie 2009 B.I.L. Nicosia a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că nulitatea hotărârii adunării generale – consfinţită judiciar – atrage inexistenţa consimţământului reclamantei în privinţa constituirii societăţii intimatei-pârâte, a asumării obligaţiei de aport şi a participării în calitate de acţionar la societatea intimatei-pârâte.
Lipsa condiţiei esenţiale a consimţământului condiţie prevăzută de art. 948 C. civ. atrage nulitatea absolută a actului juridic – actul constitutiv al SC P.P.M. SA.
Nulitatea societăţii comerciale susţinută de instanţa de judecată este o instituţie juridică distinctă care nu are legătură cu cererea formulată privind nulitatea absolută parţială a actului constitutiv.
Din această perspectivă hotărea instanţei de apel, în opinia recurentei apare ca nemotivată.
Recursul este nefondat.
Legea societăţilor comerciale, deşi constituie dreptul comun în materiale societăţilor comerciale, este în raport de dispoziţiile dreptului comun lege specială şi ca orice lege specială, ea nu este de strictă interpretare, ci de aplicare cu prioritate în raport de dispoziţiile din dreptul comun.
Legea are în vedere nulitatea societăţii, iar nu nulitatea actului constitutiv, nulitatea actului constitutiv reprezintă, în anumite condiţii, unul dintre cazurile de nulitate a societăţii [art. 56 lit. a)] din Legea nr. 31/1990.
Pentru a satisface imperativul respectării dispoziţiilor legale privind constituirea societăţilor comerciale şi în acelaşi timp, pentru a proteja interesele societăţilor şi terţilor, regimul juridic al declarării nulităţii societăţii derogă de la dreptul comun al nulităţii actelor juridice. Particularităţile nulităţii societăţii constau în limita cazurilor de nulitate şi regimul restrictiv al efec telor nulităţii.
Discuţiile relative la calificarea nulităţii invocate sunt lipsite de eficienţă juridică în speţă instanţa neavând decât a stabili, la situaţia de fapt expresă de către recurentă norma legală aplicabilă. Or, aceasta, aşa cum s-a arătat, nu este şi nu poate fi decât cea cuprinsă în art. 56 din Legea nr. 31/1990.
De altfel consimţământul a fost valabil exprimat la data la care asociaţii au convenit constituirea societăţii şi aporturile la capitalul social.
Potrivit principiilor dreptului comun, motivele de nelegalitate trebuie să existe la data constituirii societăţii. Or, nu aceasta este situaţia în speţă, la data constituirii societăţii consimţământul a fost dat în mod valabil, manifestarea de voinţă fiind dincolo de orice îndoială pentru contractanţi.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intervenienta B.I.L. Nicosia împotriva deciziei nr. 23/Ap din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 647/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 651/2010. Comercial → |
|---|
