ICCJ. Decizia nr. 677/2010. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 677/2010
Dosar nr. 5153/111/2007
Şedinţa publică de la 19 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul P.T. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC S. SA să se constate că deţine calitatea de acţionar principal în cadrul societăţii pârâte, cu un număr de 8.434 de acţiuni din numărul total de 25.185 acţiuni şi să se dispună partajarea în natură a patrimoniului principal al ambilor acţionari, respectiv imobilele identificate cu nr. topografic în Oradea, care în natură reprezintă teren intravilan de 8.062 mp cu construcţii aferente şi înscrise în cartea funciară. De asemenea, reclamantul a solicitat intabularea dreptului de proprietate al ambelor părţi, cu titlu de partaj.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că SC S. SA s-a privatizat prin metoda M.E.B.O., iar prin contractul de vânzare cumpărare de acţiuni 70% din acţiuni reveneau Asociaţiei P.P. ai SC S. SA, dar cu condiţia achitării sumei de 103.000 lei până la data de 27 august 1996, iar în caz contrar contractul de vânzare cumpărare se va desfiinţa de plin drept. Reclamantul susţine că acest contract de vânzare cumpărare a fost încheiat cu F.P.S.-ul numai datorită contribuţiei lui.
În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 30/1991, Legii nr. 85/2006, art. 728, 111, C. civ., art. 6731 C. proc. civ.
În cauză pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, aceasta fiind disjunsă de prezenta cauză, fiind constituit un nou dosar.
Tribunalul Bihor, secţia comercială, prin sentinţa comercială nr. 325/Com din 23 septembrie 2008 a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de către pârâtă; a admis excepţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut în ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 1201 C. civ., privind existenţa unei judecăţi pe fondul cauzei, întrucât prin sentinţa nr. 7291 din 13 noiembrie 2006 a Judecătoriei Oradea a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă. În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa a reţinut că reclamantul are la îndemână acţiunea în realizarea dreptului, determinată de calitatea de acţionar, dreptul la dividende şi dreptul la vot în A.G.A., iar pe de altă parte numărul de acţiuni nu dă dreptul la cote părţi de proprietate asupra imobilelor care alcătuiesc patrimoniul unei societăţi pe acţiuni.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul P.T., iar Curtea de Apel Oradea, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 14 din 27 ianuarie 2009 a respins ca nefondat apelul.
Instanţa de apel, examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate a reţinut că prima instanţă, în mod corect a apreciat că acţiunea promovată este inadmisibilă, întrucât reclamantul are la îndemână acţiunea în realizarea dreptului său, prin care putea să solicite obligarea pârâtei la respectarea dreptului său subiectiv, determinat de calitatea de acţionar. De asemenea, corectă a fost şi reţinerea că numărul de acţiuni nu dă dreptul deţinătorului la cote părţi de proprietate asupra imobilelor care alcătuiesc patrimoniul unei societăţi comerciale pe acţiuni.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacata şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluţionarea fondului cauzei. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată în sensul admiterii acţiunii prin prisma capătului 1 al cererii, arătând că renunţă la cel de al doilea. De asemenea, a solicitat reducerea cheltuielilor de judecată acordate pârâtei, ca fiind nejustificat de mari.
În drept, recurentul reclamantul a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În concret, recurentul a susţinut următoarele:
- instanţa de apel a respins nejustificat cererea de probatorii, care erau utile pentru stabilirea calităţii de acţionar şi întinderea drepturilor;
- nu au fost analizate motivele invocate în susţinerea nelegalităţii excepţiei de inadmisibilitate;
- ambele instanţe nu au observat că însăşi calitatea de acţionar este contestată de către pârâtă, ceea ce înseamnă că în raport de primul capăt al cererii acţiunea are caracterul unei acţiuni în realizarea dreptului;
- în raport de primul capăt al cererii, vizând constatarea dreptului de proprietate asupra unui număr de acţiuni şi a calităţii de acţionar, acţiunea este una declaratorie pozitivă;
- prin prisma dovezilor de la dosar, reclamantul a arătat că a contribuit la achitarea contravalorii unui nr. de 8.434 acţiuni;
Înalta Curte, a luat în examinare cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu de către instanţă, ca o chestiune prealabilă, în raport de dispoziţiile art. 302 1 lit. c) şi 306 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul in actuala reglementare este conceput drept cale de atac extraordinara, care poate fi promovată numai pentru motivele de nelegalitate prevazute expres de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele limitativ prevăzute de pct. 1-9 ale art. 304 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deşi au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurată reprezintă o succesiune de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau modificare. Prin urmare, in recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanta nu poate să examineze legalitatea deciziei atacate fără o minimă argumentare a criticilor în drept de către recurent, invocate, indicându-se încălcarile de lege care atrag nelegalitatea .Prin criticile invocate prin cererea de recurs de către reclamant, a fost criticat modul de interpretare al probelor administrate şi nemulţumirile recurentului în ceea ce priveşte admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, dezvoltarea acestora nepermiţând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. şi analizarea lor în consecinţă, motiv pentru care nu pot fi reţinute de către instanţă ca şi critici de nelegalitate.
În alţi termeni, faţă de considerentele precedente, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerintelor formale in legatură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat de reclamantă, în conformitate cu dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. şi 306 alin. (1) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cererea formulată de către intimata SC A. SA Oradea, privind plata cheltuielilor de judecată în faza procesuală a recursului, Înalta Curte constată că acordarea acestora este condiţionată de efectuarea dovezii care să ateste plata şi depunerea înscrisului doveditor la dosarul cauzei. Prin înscrisul existent la fila 34 a dosarului de recurs, intimata a depus la dosar copia ordinului de plată din 23 octombrie 2009, pentru suma de 500 lei, reprezentând ,,onoriul cedat” fără factură fiscală, document care nu reprezintă un înscris care să justifice acordarea onorariului de avocat. Având în vedere că intimata nu a depus la dosarul cauzei originalul ordinului de plată care să ateste plata onorariului de către client, Înalta Curte urmează sa respingă cererea ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul P.T. împotriva Deciziei nr. 14 din 27 ianuarie 2009/A/C a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Respinge cererea formulată de intimata SC A. SA Oradea privind acordarea de cheltuieli de judecată ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 676/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 678/2010. Comercial. Alte cereri. Recurs → |
|---|
