ICCJ. Decizia nr. 681/2010. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 681/2010
Dosar nr. 867/1285/2008
Şedinţa publică de la 19 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin acţiunea introductivă înregistrată la data de 10 iunie 2008 pe rolul Tribunalului Comercial Cluj reclamanta B.I.L. cu sediul în Nicosia Cipru a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Dej, anularea hotărârilor adoptate de adunarea generală extraordinară a acţionarilor SC S. SA din data de 23 aprilie 2008 respectiv pct. II.1, II.2, II.3 şi II.4 din hotărârile publicate în M. Of. al României partea a IV-a nr. 2895 din 26 mai 2008.
Potrivit susţinerilor reclamantei hotărârile ce fac obiectul acţiunii în anulare au fost adoptate cu încălcarea legii şi a actului constitutiv al societăţii, în condiţiile în care materialele supuse dezbaterii nu au fost prezentate acţionarilor interesaţi care aveau dreptul să le consulte conform art. 224 din Legea nr. 274/2004 privind piaţa de capital.
În acelaşi sens, reclamanta invocă şi încălcarea prevederilor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 republicat (L.S.C.) arătând că publicarea unui convocator neexplicit şi echivoc, care nu corespunde exigenţelor art. 117 alin. (6) din L.S.C. semnifică o încălcare premeditată a drepturilor acţionarilor de a vota în consecinţă de cauză.
2. Prin sentinţa comercială nr. 109/C din 13 noiembrie 2008 Tribunalul Comercial Cluj a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamantă reţinând ca reglementările specifice pieţei de capital incidente în cauza de faţă, de statutul societăţii pârâte de societate pe acţiuni tranzacţionată pe o piaţă reglementată au fost pe deplin respectate, convocatorul publicat în M. Of. cuprinzând ordinea de zi şi menţiunea expresă asupra posibilităţii acţionarilor de a intra în posesia materialelor informative referitoare la problemele incluse pe ordinea de zi.
Examinând convocatorul şi din perspectiva dispoziţiilor art. 117 alin. (6) pretins încălcate, tribunalul constată că acesta cuprinde punct cu punct, ordinea de zi propusă care ulterior a fost dezbătută şi votată în adunarea generală.
3. Apelul declarat de reclamanta împotriva acestei sentinţe a fost respins de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 34 din 26 februarie 2009.
Răspunzând motivelor de apel structurate pe încălcarea dispoziţiilor art. 224 alin. (3) şi ale art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, instanţa de control judiciar constată că societatea şi-a îndeplinit toate obligaţiile prevăzute de lege cu privire la dreptul de informare al acţionarilor prin publicitatea realizată prin convocator şi prin punerea la dispoziţia acţionarilor, la sediul său, a materialelor informative.
Faptul că intimata nu a comunicat reclamantei prin fax sau e-mail actele şi documentele solicitate, nu este reţinut de instanţă ca o încălcare a obligaţiei de informare câtă vreme această conduită nu este prescrisă de o normă legală în raport de care să fie analizată.
Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 241 alin. (1) din legea pieţei de capital care impune cerinţa aprobării prealabile de adunarea generală extraordinare a tranzacţiilor care depăşesc 20% din totalul activelor imobilizate, cerinţă pretins încălcată prin hotărârile adoptate, instanţa de apel, reţine din verificarea raportului auditorului financiar anexat, că interesele economice ale pârâtei nu au fost lezate, plafonul de 20% din totalul activelor imobilizate nefiind atins.
4. La data de 14 aprilie 2009, reclamanta a declarat, în termen legal, recurs împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel solicitând casarea deciziei şi a sentinţei tribunalului şi pe fond admiterea acţiunii în anulare a hotărârilor adoptate de adunarea generală extraordinară a acţionarilor societăţii pârâte din data de 13 aprilie 2008 astfel cum au fost individualizate în petitul acţiunii introductive.
Recurenta şi-a întemeiat în drept recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sub aspectul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 224 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 şi ale art. 241 din aceeaşi lege privind piaţa de capital.
În argumentarea criticilor formulate recurenta a susţinut că principiul informării statuat în art. 224 din Legea pieţei de capital este absolut, iar publicarea convocatorului nu echivalează cu informarea atâta timp cât intimata nu a făcut dovada existenţei materialelor informative în perioada anterioară adunării.
În ceea ce priveşte transmiterea materialelor solicitate, prin poştă, recurenta consideră că textul de lege nu distinge asupra modalităţii de diseminare a documentelor şi ca atare nici instanţa nu o poate face impunând prezenţa la sediul societăţii.
Referitor la încălcarea art. 241, recurenta susţine că din cuprinsul hotărârilor adoptate rezultă că administratorii sunt împuterniciţi să decidă încheierea actelor de dobândire a unor active, până la valoarea plafonului de 3.800.000 euro şi de înstrăinare, până la valoarea plafonului de 5.000.000 euro, iar un calcul simplu pornind de la datele publicate pe site-ul M.F.P. impune concluzia că valoarea plafoanelor aprobate depăşeşte procentul de 20% din totalul activelor imobilizate minus creanţele.
5. Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Este incontestabilă obligaţia pentru societăţile tranzacţionate pe piaţa de capital să asigure toate facilităţile şi informaţiile necesare care să permită acţionarilor să-şi exercite dreptul de vot în cunoştinţă de cauză.
Potrivit art. 136 alin. (3) din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., documentele, materialele informative se pun la dispoziţia acţionarilor pe website-ul emitentului sau la sediul acestuia precum şi în alte locuri ce pot fi stabilite de emitent şi precizate în convocator.
Or, în cauză, aşa cum corect a apreciat şi instanţa de apel, dispoziţiile susmenţionate au fost pe deplin respectate, în condiţiile în care convocatorul publicat în vedere ţinerii adunării cuprinde toate informaţiile impuse de art. 117 alin. (6) din Legea societăţilor comerciale referitoare la data adunării, ordinea de zi cu menţionarea ei explicita precum şi precizarea că documentele informative aferente problemelor incluse pe ordinea de zi vor fi disponibile şi se vor putea consulta şi procura, contra cost, începând cu 14 aprilie 2008 de luni până vineri între orele 10-16 la sediul societăţii.
Chestiunea pusă în discuţie de recurentă în sensul că societatea nu a făcut dovada că materialele informative se aflau la sediul său potrivit celor menţionate în convocator, porneşte de la o ipoteză falsă în raport de textul de lege pretins încălcat, şi reprezintă în realitate o încercare de răsturnare a sarcinii probei deoarece, în măsura în care, s-a prezentat la sediul societăţii pentru a obţine documentele şi acestea nu i-au fost puse la dispoziţie pentru că nu existau, sarcina probei îi revenea.
Or, recurenta nu a susţinut că s-ar fi aflat într-o asemenea situaţie, şi de altfel, această susţinere este formulată pentru prima dată în recurs, caracterul ei de circumstanţă fiind evident.
Celelalte aspecte invocate de recurenta referitoare la obligaţia societăţii de a-i transmite documente prin fax sau prin poştă, nu relevă nicio încălcare a dreptului la informare câtă vreme, conform convocatorului acţionarii au fost încunoştiinţaţi în mod explicit asupra posibilităţii de a consulta sau de a-şi procura documentele informative la sediul societăţii stabilindu-se pentru aceasta şi un interval de timp absolut rezonabil.
Altfel spus, punerea la dispoziţie acţionarilor a documentelor informatice la sediul emitentului se circumscrie întrutotul obligaţiei instituite de legea pieţei de capital şi Regulamentul C.N.V.M. în sarcina emitentului cu privire la dreptul de informare.
Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 241 din legea pieţei de capital, Curtea observă că acest motiv de anulare nu a fost invocat prin acţiunea introductivă de instanţă, el fiind formulat pentru prima dată ca motiv de apel în faţa instanţei de control judiciar.
Este adevărat că instanţa de apel l-a examinat şi dezlegarea dată este corectă, dar se impunea în condiţiile în care această încălcare apare ca o cerere nouă care nu se constituia într-un motiv de ordine publică să nu fie luat în considerare faţă de dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
În acest context legal, Curtea apreciază că reluarea acestei critici în recurs depăşeşte limitele investirii stabilite prin cererea de chemare în judecată, şi prin urmare această critică nu va fi primită deoarece s-ar încălca dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Pentru raţiuni mai sus înfăţişate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia împotriva Deciziei civile nr. 34 din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 680/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 686/2010. Comercial. Acţiune în anularea... → |
|---|
