ICCJ. Decizia nr. 687/2010. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 687/2010
Dosar nr. 18227/3/2008
Şedinţa publică de la 19 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S. - A.V.A.S. a chemat în judecată SC U.P. SA Bucureşti şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia să-i transmită documentele menţionate în anexele I şi II completate, din dosarul de privatizare a societăţii, sub sancţiunea plăţii de amenzi civile. În drept a fost invocat art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării cu modificările şi completările ulterioare.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 7418/2008 a admis în parte acţiunea reclamantei obligând-o pe pârâta SC U.P. SA să transmită documentele prevăzute la pct. 2-20 din anexa I la cererea de chemare în judecată şi datele necesare completării fişei de prezentare, în vederea întocmirii dosarului pentru privatizare. În sprijinul acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că A.V.A.S. este autoritatea competentă să vândă acţiunile deţinute de stat la societăţile comerciale şi că pentru realizarea atribuţiilor ce-i revin în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 137/2002 trebuie mai întâi să întocmească un dosar de privatizare pe baza datelor şi informaţiilor societăţii. Aceste informaţii au fost solicitate în conformitate cu art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 837/2004 şi cum pârâta nu s-a conformat obligaţiilor ce-i revin s-a apreciat ca fiind întemeiată cererea A.V.A.S. de obligare la transmiterea documentelor prevăzute de lege.
Cel de-al doilea capăt de cerere privind aplicarea sancţiunii prevăzută de art. 5803 alin. (1) C. proc. civ. a fost respins pe considerentul că textul indicat nu este aplicabil decât în faza de executare a hotărârii comerciale.
Apelul. Decizia Curţii de Apel.
Sentinţa tribunalului a fost apelată de reclamantă în partea care priveşte respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata amenzii civile solicitată în temeiul art. 5803 C. proc. civ.
Examinând apelul în raport de prevederile legale pretins încălcate, Curtea de Apel Bucureşti a respins criticile argumentând că dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ. sunt aplicabile exclusiv în procedura executării silite, după obţinerea unui titlu executoriu. Faptul că sentinţa este executorie, în conformitate cu dispoziţiile art. 7208 C. proc. civ. nu justifică, în opinia Curţii, obligarea intimatei pârâte la plata unei amenzi civile în condiţiile art. 5803 alin. (1) C. proc. civ. dacă nu se cunoaşte conduita debitorului cu privire la îndeplinirea obligaţiei de ,,a face” dispusă prin hotărâre, o astfel de cerere, fiind privită de instanţa de apel şi ca prematură.
În consecinţă prin Decizia nr. 19 pronunţată la data de 20 ianuarie 2009 a fost respins apelul ca nefondat.
Recursul. Motivele de recurs.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a expus argumentele în fapt şi în drept care au dus la promovarea acţiunii şi în acest sens a arătat că, în îndeplinirea programului de privatizare îi revin atribuţii în conformitate cu art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 137/2002 potrivit cărora vânzarea acţiunilor trebuie să fie precedată de întocmirea unui dosar de prezentare în funcţie de metoda de privatizare aleasă şi de pachetul de acţiuni oferit la vânzare.
Întrucât unele date din dosarul de privatizare se întocmesc pe baza documentaţiei pe care intimata avea obligaţia să o comunice iar aceasta din urmă nu şi-a îndeplinit această obligaţie a promovat acţiunea din prezentul dosar. A mai susţinut recurenta că primul capăt de cerere a vizat obligaţia de „a face” aşa încât era în drept să solicite aplicarea amenzii civile prevăzută de art. 5803 alin. (1) C. proc. civ. din moment ce pentru neîndeplinirea acestor obligaţii, în caz de neexecutare nu se poate recurge la o altă sancţiune.
În opinia recurentei soluţia Curţii de Apel s-a dat cu încălcarea art. 5803 C. proc. civ., fiind îndreptăţită ca pe această cale a recursului să solicite aplicarea corectă a acestor prevederi.
Recursul este nefondat.
Singura chestiune de drept care a fost supusă spre analiză Înaltei Curţi, în conformitate cu motivul de nelegalitate invocat, vizează aplicarea greşită a prevederilor art. 5803 C. proc. civ., raportate la art. 7208 C. proc. civ.
Dispoziţiile legale pretins încălcate:
Art. 5803 C. proc. civ.:
,,Dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea statului o amendă civilă (…), stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu”.
Reglementarea a cărei aplicare este criticată de recurentă se află în Cartea a V-a a codului de procedură civilă, consacrată executării silite a obligaţiilor stabilite printr-un titlu executoriu. Finalitatea acesteia constă în determinarea debitorului rău platnic de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui titlu executoriu fără ca în raport cu deţinătorul titlului, amenda civilă instituită procedural să aibă caracter reparator. Deci, creditorul are la îndemână această posibilitate de a cere instanţei de executare, care se va pronunţa prin încheiere irevocabilă, să aplice aceste dispoziţii în vederea asigurării celerităţii executării obligaţiei prevăzută în titlu.
2. De primă referinţă trebuie reţinut că admiterea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la predarea documentelor necesare formării dosarului de prezentare al societăţii în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 137/2002, nu atrage cu necesitate în această fază procesuală, care vizează obţinerea titlului executor, aplicarea amenzii civile ca sancţiune în vederea constrângerii debitorului.
Recurenta însăşi motivează în solicitarea sa de a se aplica amenda civilă, faptul că această măsură este necesară împotriva debitorului care persistă în neexecutarea obligaţiei. Or, această sancţiune este determinată strict procedural şi se află la îndemâna sa în faza de executare.
Mai trebuie observat din dispoziţiile mai sus citate, că art. 5803 C. proc. civ. reglementează amenda civilă, drept mijloc de constrângere în raporturile cu statul aşa încât în raport cu creditorul aceasta nu are caracter reparator deşi se aplică la cererea creditorului.
3. Prin invocarea dispoziţiilor art. 7808 C. proc. civ. recurenta i-a solicitat instanţei care a judecat fondul să anticipeze conduita debitorului în faza de executare. Argumentul că hotărârea devine executorie după judecata în fond nu este suficient pentru a admite că amenda civilă reglementată de art. 5803 C. proc. civ. are caracterul daunelor cominatorii, cu atât mai mult cu cât acestea au fost înlăturate expres prin alineatul (5) al art. 5803 C. proc. civ. Ceea ce legea îi oferă creditorului, ca alternativă, de această dată în favoarea sa, sunt daunele - interese care au caracter reparator astfel că alături de amenda civilă, art. 5803 C. proc. civ. a pus la îndemâna creditorului mijloace eficiente şi suficiente de constrângere pentru executarea obligaţiei de,,a face” pe care a obţinut-o prin hotărârile anterior pronunţate.
Rezumând argumentele de mai sus se va reţine din interpretarea sistematică a art. 5803 C. proc. civ. că dispoziţiile sale se aplică exclusiv în procedura executării silite, după obţinerea titlului executoriu atunci când obligaţia de a,,face” nu poate fi executată decât de debitor.
În consecinţă, faţă de cele ce preced conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 19 din 20 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 686/2010. Comercial. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 688/2010. Comercial. Contestaţie la... → |
|---|
