ICCJ. Decizia nr. 775/2010. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 775/2010
Dosar nr. 5618/101/2008
Şedinţa publică de la 25 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 348/Com din 10 martie 2009 a Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului C.G. prin care a solicitat obligarea pârâţilor M.C. şi SC C.P. SRL din comuna Obârşia de Câmp, sat Izimşa, judeţul Mehedinţi, să-i pună la dispoziţie actele societăţii sub sancţiunea unor daune cominatorii.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că deşi potrivit dispoziţiilor art. 178 din Legea nr. 31/1990 reclamantul, în calitate de asociat al societăţii pârâte, are dreptul de a avea acces la documentele societăţii, el nu a făcut dovada că i s-ar fi încălcat acest drept şi că pârâţii i-ar fi refuzat accesul la documente.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 163 din 2 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, iar hotărârea instanţei de fond a fost schimbată în tot în sensul admiterii în parte a cererii reclamantului şi obligării pârâţilor să-i pună la dispoziţie actele solicitate, fiind respinsă cererea privind plata daunelor cominatorii.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că probele administrate au fost greşit apreciate de instanţa de fond, notificările trimise de reclamant pârâtului probând demersurile făcute de acesta în vederea comunicării situaţiei economico-financiare a societăţii şi refuzul acestuia.
Daunele cominatorii solicitate de reclamant au fost respinse cu argumentarea că, potrivit dispoziţiilor art. 5803 C. proc. civ., acestea ţin de executarea silită a obligaţiei.
Nemulţumit de această decizie pârâtul M.C. a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, întrucât trebuia obligată societatea pârâtă să-i predea actele şi nu el, persoană fizică, cu atât mai mult cu cât reclamantul este şi el asociat în societatea pârâtă şi administratorul acesteia.
Recursul urmează a fi anulat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, dovada achitării acestora ataşându-se cererii de recurs, după cum se stipulează în art. 3021 alin. (2) C. proc. civ.
În speţă, recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie nici măcar după primirea citaţiei la domiciliul ales în recurs (fila 7 dosar), ocazie cu care i-au fost comunicate taxele datorate, respectiv 4 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar, aşa încât, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, recursul urmează a fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul M.C. împotriva Deciziei nr. 163 din 2 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 774/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 776/2010. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
