ICCJ. Decizia nr. 779/2010. Comercial. Suspendare executare silită. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 779/2010
Dosar nr. 1054/108/2008
Şedinţa publică de la 25 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2009, dată în Dosarul nr. 1054/108/2008, aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, a fost admisă cererea formulată de SC C.A.O. SRL şi în temeiul dispoziţiilor art. 280 C. proc. civ., în contradictoriu cu SC F.G. SRL Arad s-a dispus suspendarea executării vremelnice a sentinţei comerciale nr. 970 din 19 mai 2009 a Tribunalului Arad până la soluţionarea apelului declarat în cauză de pârâta SC C.A.O. SRL şi s-a acordat termen la 15 decembrie 2009 în vederea depunerii obiectivelor contraexpertizei.
Rezultă din această încheiere că instanţa de apel, având în vedere dispoziţiile art. 280 alin. (3) şi 4 C. proc. civ., a apreciat că se impune suspendarea executării sentinţei de fond până la soluţionarea apelului deoarece o eventuală executare a creanţei de 450.168,94 lei, actualizată cu indicele de inflaţie i-ar aduce grave prejudicii apelantei, mai ales că executarea silită a sentinţei de fond formează obiectul Dosarului execuţional cu nr. 391/2009 al B.E.J. G.C. încă din 6 iulie 2009, că din 3 august 2009 s-au blocat deja conturile apelantei deschise la B.R.D., iar din 28 august 2009 a fost demarată şi executarea silită a imobilelor societăţii.
De asemenea s-a reţinut că prin cauţiunea consemnată de apelantă intimata reclamantă SC F.G. SRL şi-ar putea acoperi eventuale prejudicii suferite, iar Decizia civilă nr. 131/A din 16 iulie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, dată în Dosarul nr. 783/59/2009, nu are autoritate de lucru judecat faţă de Hotărârea nr. 36 din 24 august 2009 a aceleeaşi instanţe, dată în Dosarul nr. 979/59/2009, întrucât cererea formulată a fost întemeiată pe alt temei de drept, iar la data pronunţării Deciziei nr. 131 din 16 iulie 2009 nu era îndeplinită cerinţa existenţei unui prejudiciu întrucât nu începuse executarea silită.
Împotriva acestei încheieri intimata reclamantă SC F.G. SRL a declarat recurs solicitându-se modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată că prin cele dispuse prin încheierea recurată, instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 131 din 16 iulie 2009 dată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 783/59/2009 - irevocabilă prin nerecurare -, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a aceleeaşi sentinţe, acea sentinţă dându-se tot de un complet de apel şi nu pe calea ordonanţei preşedinţiale.
În consecinţă, recurenta susţine că o nouă cerere de suspendare nu mai putea fi formulată şi soluţionată de instanţa de apel, indiferent de motivele reţinute de instanţă la pronunţarea deciziei civile nr. 131/2009 sau apărute ulterior.
De asemenea, recurenta arată că ulterior pronunţării Deciziei civile nr. 131/2009, la 24 august 2009, debitoarea a formulat o nouă cerere de suspendare executare dar pe calea ordonanţei preşedinţiale, cerere admisă prin sentinţa nr. 36 din 24 august 2009 dată în Dosarul nr. 979/59/2009, instanţa de apel raportând greşit soluţia dată la această ultimă hotărâre - care nu-şi produce efectele decât vremelnic - şi nu la Decizia nr. 131/2009, ce are autoritate de lucru judecat.
Prin ultima critică recurenta invocă motive de netemeinicie a încheierii recurate, deoarece suspendarea executării sentinţei de fond nu numai că este contrară dispoziţiilor art. 7206 C. proc. civ. referitoare la celeritatea procesului în materie comercială, dar ea poate fi dispusă doar în împrejurări excepţionale, neprobate în speţă de apelantă, care, de altfel, a depus o cauţiune de numai 5.000 lei.
Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând astăzi faţă de actele dosarului, că nu mai susţine excepţia lipsei calităţii de reprezentant a persoanei semnatare a recursului, tardivitatea motivării cererii de recurs şi nulitatea cererii pentru nemotivare invocate prin întâmpinare.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta:
Deşi recurenta nu a încadrat criticile formulate în nici unul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Curtea, în considerarea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. apreciază că acestea pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ.
Analizând criticile invocate prin prisma acestor norme procedurale, Curtea le apreciază ca neîntemeiate deoarece instanţa de apel corect a apreciat că temeiurile pentru care apelanta a formulat o nouă cerere de suspendare, soluţionată prin încheierea recurată, invocate la 10 noiembrie 2009 (fila 27 apel) sunt ulterioare pronunţării Deciziei civile nr. 131 din 16 iulie 2009, respectiv actele de executare întocmite în Dosarul execuţional nr. 391/2009 al B.E.J. G.C. la 3 august 2009 - poprirea conturilor - şi 27 august 2009 - demararea executării silite imobiliare.
Or, respingerea primei cereri de suspendare a executării aceleeaşi sentinţe formulată pe cale separată, a fost respinsă întrucât nu s-a făcut dovada că s-ar fi început executarea, rezultând din considerentele Deciziei nr. 131 din 16 iulie 2009 că petenta solicitase suspendarea executării în temeiul dispoziţiilor art. 300 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., temeiuri în raport de care s-a invocat şi instanţa a analizat şi s-a pronunţat asupra inadmisibilităţii cererii de suspendare.
În atare situaţie recurenta greşit susţine că în cauză s-ar fi încălcat autoritatea lucrului judecat, nefiind întrunite cerinţele art. 1201 C. civ. întrucât deşi sunt aceleaşi părţi iar cererile au avut acelaşi obiect, cauza a fost însă diferită.
Recurenta critică neîntemeiat raportarea instanţei de apel la soluţia dată în suspendarea pe calea ordonanţei preşedinţiale din data de 24 august 2009, în timpul apelului şi nu la suspendarea solicitată pe cale separată, deoarece acea suspendare a fost dată până la soluţionarea cererii în cadrul apelului, adică până la pronunţarea încheierii recurate.
Cât priveşte netemeinicia măsurii dispuse Curtea apreciază criticile ca nefondate deoarece prin dispunerea acestei măsuri nu este afectată celeritatea soluţionării cauzei, cum susţine recurenta, ci eventual, ar putea afecta interesul creditoarei care nu şi-ar putea realiza recuperarea creanţei într-un timp scurt, sentinţele date în materie comercială fiind executorii conform art. 7208 C. proc. civ., interes apreciat de Curte a nu fi fost afectat câtă vreme apelanta a achitat cauţiuni în sumă de 55.000 lei, după cum rezultă din partea introductivă a încheierii recurate, aceasta având deci posibilitatea acoperirii unor eventuale pagube suferite urmare suspendării executării sentinţei.
În consecinţă, Curtea apreciază recursul ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de petenta SC F.G. SRL Arad împotriva încheierii de şedinţă de la 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 778/2010. Comercial. Pretenţii. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 780/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
