ICCJ. Decizia nr. 777/2010. Comercial. Nulitate act juridic. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 777/2010
Dosar nr. 3066/1/2009
Şedinţa publică de la 25 februarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 aprilie 2009 SC T.B.C. SRL Mitocu Dragomirnei a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 3630 din 3 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, conform căreia s-a constatat perimat recursul declarat de pârâta SC T.B.C. SRL Mitocu Dragomirnei împotriva Deciziei nr. 72 din 2 iulie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Contestatoarea a precizat temeiul de drept al contestaţiei în anulare a fi art. 317 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2), art. 318 C. proc. civ. şi a motivat-o în sensul că la data judecării recursului nu a fost îndeplinită procedura de citare cu recurenta deoarece, la termenul de judecată din 7 noiembrie 2007 s-a constatat lipsă de procedură cu aceasta întrucât dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost semnată de „fiica patronului”, iar la data de 3 decembrie 2008 când s-a judecat cauza, în aceleaşi condiţii de citare, procedura s-a constatat a fi îndeplinită, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 100 alin. (3) C. proc. civ., condiţii în care hotărârea atacată este nulă.
Prin întâmpinarea formulată intimata Comuna Mitocu Dragomirnei a invocat inadmisibilitatea contestaţiei în anulare în condiţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) faţă de împrejurarea neinvocării excepţiei lipsei de procedură în recurs.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Conform art. 317 alin. (1) pct. 1 şi pct. 2 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului, sau în cazul în care motivele au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau, dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Art. 318 alin. (1) C. proc. civ. reglementează situaţia când hotărârile irevocabile ale instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, referitoare la dezlegarea pricinii datorată unor greşeli materiale, sau când instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Raportând textele de lege invocate şi menţionate mai sus, la motivele susţinute în contestaţia în anulare, Curtea constată că motivele contestaţiei pot fi încadrate în dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu privire la neîndeplinirea procedurii de citare pentru ziua când s-a judecat pricina.
Art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi art. 318 C. proc. civ. nu au corespondent în motivele inserate în cauză, pricina făcând obiectul unei contestaţii în anulare obişnuită, definită a fi o cale de atac extraordinară de retractare, admisibilă numai dacă motivele care o legitimează nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Ca urmare, Curtea va analiza cele două aspecte, respectiv nesocotirea dispoziţiilor procedurale privitoare la citarea părţilor în cauză, sfera aplicării acestui motiv vizând doar ziua când s-a judecat pricina şi condiţia admisibilităţii contestaţiei dacă motivele nu a fost invocate în recurs.
În aceste împrejurări se constată că la termenul de judecată din data de 3 decembrie 2008, contestatoarea, având calitatea de recurentă, s-a prezentat prin administrator I.B., astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 89 alin. (2) C. proc. civ., înfăţişarea părţii în instanţă, acoperă orice viciu de procedură.
Pe de altă parte, contestaţia în anulare nu poate fi întemeiată pe motivele pentru care partea a omis să le invoce în cadrul căii de atac a recursului, deoarece imposibilitatea de a le invoca în cadrul recursului reprezintă o condiţie esenţială pentru admiterea contestaţiei în anulare de drept comun.
Or, în speţă, recurenta a fost prezentă la data de 3 decembrie 2008, prin reprezentantul său legal, care nu a invocat excepţia lipsei de procedură, fiind înlăturată astfel şi condiţia imposibilităţii invocării acesteia în calea de atac a recursului, motiv pentru care contestaţia în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă.
Conform art. 274 C. proc. civ. partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
Având în vedere că intimata a solicitat cheltuieli de judecată, potrivit textului de lege mai sus invocat, Curtea va admite cererea şi o va obliga pe contestatoare la plata sumei de 196,35 lei reprezentând cheltuieli de judecată, conform chitanţei aflată la fila 37 din dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC T.B.C. SRL Mitocu Dragomirnei împotriva Deciziei nr. 3630 din 3 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca inadmisibilă.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei Comuna Mitocu Dragomirnei prin Primar, suma de 196,35 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 776/2010. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 778/2010. Comercial. Pretenţii. Revizuire -... → |
|---|
