ICCJ. Decizia nr. 784/2010. Comercial. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 784/2010
Dosar nr. 10934/2/2009
Şedinţa de la 25 februarie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3/C din 19 august 2009 Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta Universitatea Oradea în contradictor cu pârâta A.V.A.S. Bucureşti şi terţul poprit Trezoreria Operativă a Municipiului Oradea în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Oradea a reţinut că prin întâmpinarea depusă, A.V.A.S., în raport de dispoziţiile art. 44 şi 45 din O.U.G. nr. 51/1998, a invocat excepţia de necompetenţă teritorială cât priveşte soluţionarea cererii de suspendare a executării silite pe calea ordonanţei preşedinţiale, până la soluţionarea contestaţiei la executare care constituie obiectul Dosarului nr. 835/35/2009.
Cu privire la excepţia invocată, Curtea de Apel Oradea a apreciat-o ca întemeiată, arătând că potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele preluate de A.V.A.S. sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului şi cum pârâta A.V.A.S. are sediul în Bucureşti, competenţa de soluţionare a cererii de faţă revine Curţii de Apel Bucureşti.
Astfel investită, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa nr. 160 din 17 decembrie 2009, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Oradea, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea lui.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut că obiectul cererii îl formează suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare iar aceasta formează obiectul unui dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea fiind incidente cu prioritate dispoziţiile din materia contestaţiei la executare, respectiv art. 403 C. proc. civ. conform căruia până la soluţionarea contestaţiei la executare, sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dispoziţii cu care se completează prevederile art. 83 din O.U.G. nr. 51/1998 republicată.
Înalta Curte analizând hotărârile prin care s-a declinat reciproc competenţa teritorială de soluţionare a pricinii, constată că aceasta revine Curţii de Apel Oradea.
Cererea cu care a fost investită instanţa este o solicitare de suspendare a executării silite, pe calea ordonanţei preşedinţiale, până la soluţionarea contestaţiei la executare care face obiectul unui dosar separat aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea.
Având în vedere caracterul accesoriu al cererii faţă de contestaţia la executare, acesteia i se aplică aceleaşi prevederi cu privire la competenţă care sunt incidente contestaţiei la executare, ea neavând caracter autonom aşa încât să-i fie incidente prevederile art. 44-45 din O.U.G. nr. 51/1998.
Aşa fiind, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de suspendare a executării pe calea ordonanţei preşedinţiale în favoarea Curţii de Apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 782/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 806/2010. Comercial. Conflict de competenţă.... → |
|---|
