ICCJ. Decizia nr. 817/2010. Comercial. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 817/2010
Dosar nr. 8754/1/2009
Şedinţa publică din 2 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 478 din 20 februarie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 11556/99/2006 al Tribunalului Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi pasive a inadmisibilităţii şi insuficientei timbrări a acţiunii şi a prematurităţii cererii. S-a admis excepţia prematurităţii cererii având ca obiect plata contravalorii chiriei pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2005 şi data eliberării spaţiului comercial, fiind respinsă cererea formulată în acest sens de reclamantă. Totodată s-a admis cererea de evacuare formulată de reclamanta O.N.P. împotriva pârâtei SC C.C. SRL Iaşi, cu consecinţa evacuării acesteia din spaţiul comercial situat administrativ în Iaşi. Prin aceeaşi hotărâre s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie SC L. SRL, precum şi cererea de chemare în garanţie, s-au compensat cheltuielile de judecată ale reclamantei şi pârâtei şi s-au respins cererile pentru acordarea cheltuielilor de judecată formulate de pârâtă şi chemata în garanţie.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă, în rejudecare, după casare, a reţinut în esenţă că reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei SC C.C. SRL Iaşi din imobilul anterior menţionat, precum şi obligarea acesteia la plata sumei de 3.500 euro reprezentând contravaloarea chiriei începând cu data de 1 ianuarie 2005 şi până la data eliberării spaţiului, cu motivarea că la data de 12 martie 2004 a cumpărat de la SC L. SRL acest imobil. La acea dată exista un contract de închiriere între SC L. SRL şi SC C.C. SRL, care a expirat la data de 31 decembrie 2004, însă pârâta refuză să-l elibereze, deşi a fost notificată în acest sens de reclamantă.
De altfel, pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva SC L. SRL arătând în motivare că aceasta i-a promis prelungirea contractului de închiriere a spaţiului din litigiu.
Soluţionând cu prioritate excepţiile invocate, tribunalul a arătat că reclamanta îşi justifica calitatea procesuală activă prin calitatea de proprietar al spaţiului, situaţie în care are posibilitatea promovării acţiunii în evacuare.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă cu motivarea că nu există identitate între spaţiul proprietatea reclamantei şi cel din litigiu a fost, de asemenea respinsă, deoarece probele au relevat contrariul.
În privinţa excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în evacuare au fost avute în vedere dispoziţiile art. 1441 C. civ. care conferă cumpărătorului posibilitatea de a se substitui în toate drepturile şi obligaţiile fostului proprietar, adică inclusiv în promovarea acţiunii, motiv pentru care şi această excepţie a fost respinsă, precum şi aceea referitoare la insuficienta timbrare, deoarece taxele judiciare de timbru au fost calculate în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. b) şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, în redactarea în vigoare din momentul investirii instanţei.
A fost apreciată ca fiind întemeiată excepţia prematurităţii pentru capătul de cerere evaluabil în bani, cu privire la care această excepţie a fost admisă, întrucât nu a fost îndeplinită procedura concilierii directe prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Referitor la fondul litigiului, prima instanţă a constatat că cererea de evacuare este întemeiată, cu motivarea că între SC L. SRL, în calitate de locator şi SC C.C. SRL în calitate de chiriaş s-a încheiat contractul de închiriere din 20 septembrie 2002, pentru spaţiul anterior identificat, începând cu data de 1 octombrie 2002 până la 31 decembrie 2004.
Acest imobil a fost cumpărat de reclamantă, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12 martie 2004, încheiat cu SC L. SRL şi având în vedere faptul că durata închirierii a expirat, iar reclamanta a notificat pârâta să elibereze spaţiul, aceasta nu îi poate opune tacita relocaţiune, astfel încât pârâta nu mai justifică niciun titlu pentru ocuparea acestuia. Totodată, pârâta nu a făcut dovada existenţei unui drept de creanţă, motiv pentru care nu poate invoca dreptul de retenţie.
Cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă a fost respinsă în considerarea faptului că în raport de modul de soluţionare a cererilor reclamantei, nu se poate considera că pârâta a căzut în pretenţii, în sensul art. 60 alin. (1) C. proc. civ.
Apelul formulat de pârâtă a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 80 din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.C. SRL criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod concret recurenta invocă faptul că decizia recurată este nelegală sub aspectul modului de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în evacuare, în sensul că contrar celor reţinute de instanţă o atare acţiune nu poate fi justificată în conformitate cu dispoziţiile art. 1441 C. civ., temei de drept avut în vedere de ambele instanţe.
Un alt motiv vizează nelegalitatea hotărârii cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în condiţiile în care nu există identitate între spaţiul di litigiu şi cel aflat în proprietatea reclamantei.
Recursul nu este fondat.
În privinţa modului de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în evacuare, astfel cum, în mod corect au reţinut ambele instanţe, în speţă, reclamanta are deschisă calea promovării acţiunii în evacuare pentru a dobândi posesia bunului său, ocupat de pârâtă în lipsa oricărui titlu, motiv pentru care şi cea de a doua critică este nefondată.
De menţionat totodată, că recurenta nu a formulat critici cu privire la soluţionarea cererii principale, de evacuare despre care intimata-reclamantă a arătat că a rămas fără obiect ca urmare a executării hotărârii, conform înscrisurilor depuse în această etapă procesuală, împrejurare, de altfel necontestată de recurentă.
În consecinţă, recursul este nefondat şi va fi respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.C. SRL Iaşi împotriva Deciziei nr. 80 din 5 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 813/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 835/2010. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
