ICCJ. Decizia nr. 803/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 803/2010
Dosar nr. 10371/3/2008
Şedinţa publică din 2 martie 2010
Prin sentinţa comercială nr. 8813 din 9 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis excepţia prematurităţii invocată de pârâta SC S.S. SRL şi în consecinţă, a fost respinsă acţiune formulată de reclamanta SC F.V.C. SRL.
În motivare s-a reţinut în esenţă, faptul că acţiunea a fost promovată fără respectarea condiţiilor prevăzute la art. 7201 C. proc. civ. întrucât pe confirmarea de primire a scrisorii recomandate prin care pârâta a fost convocată la conciliere directă este aplicată ştampila altei societăţii, fără a se arăta numele şi calitatea primitorului. Ori, expedierea concilierii nerecepţionată de pârâtă din motive neimputabile, echivalează cu lipsa concilierii. De asemenea, faptul că societatea care a primit convocarea la conciliere are asociaţi sau administratori comuni cu societatea pârâtă nu dovedeşte pe deplin că pârâta ar fi avut cunoştinţă de convocarea la conciliere.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia comercială nr. 24 din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cu consecinţa desfiinţării sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În considerentele deciziei instanţa a reţinut că raţiunea reglementării art. 720 C. proc. civ. este de a degreva instanţele de judecată şi de a simplifica procedura soluţionării cauzelor comerciale evaluabile în bani, scopul şi finalitatea urmărită de aceste dispoziţii legale fiind de a stabili că soluţia părţilor este de a rezolva litigiul pe cale judecătorească şi nu amiabilă.
În speţă, s-a reţinut că pârâta nu a dovedit vătămarea ce i-a fost cauzată şi nu şi-a manifestat dorinţa de a rezolva litigiul pe cale amiabilă, astfel încât să paralizeze demersul juridic al reclamantei.
Discuţiile care au avut loc între părţi anterior promovării acţiunii, materializate în scris, confirmă că pârâta a avut cunoştinţă de valoarea şi natura pretenţiilor.
De asemenea, scrisoarea recomandată fost expediată pe adresa pârâtei, menţionată la Registrul Comerţului, opozabilă terţilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Criticile vizează nerespectarea art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. cu privire la motivarea hotărârii judecătoreşti, prin aceea că s-a reţinut că instanţa de fond a dat o interpretare excesiv de riguroasă a prevederiilor art. 720 C. proc. civ., şi acest lucru poate duce la nerespectarea drepturilor prevăzute de art. 6 din CEDO şi art. 21 din Constituţie, astfel că soluţia este întemeiată pe un element incert, virtual fără identificarea în concret a drepturilor încălcate.
În baza art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se arată că instanţa de apel a deturnat înţelesul lămurit al înscrisurilor care emană de la pârâtă, decelând o pretinsă voinţă a sa de soluţionare pe cale judecătorească a litigiului.
Se mai invocă lipsa de temei legal a deciziei, care s-a dat cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, motiv prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel greşit s-a acreditat ideea lipsei vreunei vătămări a pârâtei pe baza unor elemente de fapt, şi anume că a cunoscut valoarea şi natura pretenţiilor, în timp ce art. 7201 C. proc. civ. reglementează elemente esenţiale ca data şi locul convocării pentru procedura de conciliere.
Or, primirea convocării s-a realizat de către altă persoană juridică, iar reclamanta nu a făcut dovada înmânării acesteia către pretinsa debitoare a sa.
Prin întâmpinarea înregistrată la 14 septembrie 2009 (filele 18-20), intimata SC F.V.C. SRL a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, pe care, ulterior, la cuvântul în dezbateri judiciare, a arătat că le solicită pe cale separată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reţine următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 martie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC F.V.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC S.S. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii unor facturi şi penalităţi de întârziere.
Anterior promovării acţiunii reclamanta a formulat o convocare la conciliere a pârâtei, pentru data de 30 noiembrie 2007, ora 1330,la sediul SC „C., G.R. şi asociaţii” pe care l-a indicat în înscris, în vederea soluţionării pe cale amiabilă a diferendului (filele 73, 74, dosar tribunal).
Conform art. 7201 alin. (2) C. proc. civ. convocarea s-a făcut prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (fila 77 dosar tribunal), la adresa din Bucureşti, str. Fabrica de Glucoza.
Această adresă reprezenta sediul pârâtei atât la data convocării, cât şi la data promovării acţiunii, înscrierea acestuia în Registrul comerţului, fiind opozabil terţilor.
Schimbarea sediului social a avut loc ulterior, în baza hotărârii adunării generale a asociaţilor D.E.M. şi D.D.C. din 3 aprilie 2008 (fila 20 dosar apel), menţiunea fiind înregistrată la registrul comerţului sub nr. 247.754 din 20 mai 2008, cu încheierea judecătorului delegat nr. 48.083 din 19 iunie 2008 (filele 16-18 dosar apel).
Împrejurarea că pe dovada de primire expediată de reclamantă la sediul social al pârâtei s-a aplicat ştampila altei societăţi comerciale, nu este culpa acesteia.
În acest sens este de menţionat şi se va reţine în sprijinul analizării modului de exercitare de către pârâtă a drepturilor procesuale, a bunei sau relei sale credinţe, faptul că denumirea societăţii pârâte este SC S.S. SRL, la data concilierii avea ca asociaţi pe D.E.M. şi D.D.C., şi ca director financiar pe C.A.; denumirea societăţii care a aplicat ştampila pe confirmarea de primire a unui înscris care nu îi era destinat, era la acel moment, SC S.C.S. SRL, având aceiaşi asociaţi şi acelaşi administrator, după cum rezultă din hotărârea adunări generale nr. 2424 din 20 decembrie 2007 contractul de cesiune autentic şi încheierea judecătorului delegat din 25 ianuarie 2008 (filele 108-112 dosar tribunal), precum şi acelaşi sediu.
Prin urmare, nefiind destinatarul înscrisului expediat de reclamantă, această din urmă societate, reprezentată de acelaşi persoane care la acel moment reprezentau şi interesele pârâtei, nu avea de ce să-şi aplice ştampila pe conformarea de primire, iar pârâta nu poate justifica nicio vătămare a intereselor sale, susţinerile sale din recurs fiind formulate cu rea-credintă.
În ceea ce priveşte aplicarea art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia din apel cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei pentru adoptarea soluţiei de schimbare în întregime a sentinţei primei instanţe, cele reţinute cu privire la încălcarea art. 6 din CEDO şi art. 21 din Constituţie, constituind doar unul din argumente chiar dacă nu suficient dezvoltat, după opinia recurentei.
De asemenea, criticile aduse din perspectiva pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. sunt nefondate.
Este evident că, din abordarea teleologică a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., al scopului instituiri de către legiuitor a normei de drept, acesta nu a fost atins, corespondenţa purtată între părţi anterior promovării litigiului, precum şi atitudinea pârâtei în cursul procesului evidenţiind că celeritatea soluţionării diferendului nu este urmărită de către pârâtă, aceasta nemanifestând nicio intenţie de rezolvare pe calea înţelegerii cu reclamanta, motiv pentru care nici degrevarea instanţelor de judecarea acestui litigiu nefiind posibilă.
În baza considerentelor expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul pârâtei, decizia atacată fiind menţinută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.S. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 24 din 21 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 800/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 804/2010. Comercial → |
|---|
