ICCJ. Decizia nr. 808/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 808/2010
Dosar nr. 4650/1/2009
Şedinţa publică din 2 martie 2010
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Harghita, reclamanta SC C. SRL Băile Tuşnad, în contradictoriu cu pârâta SC T. SA Băile Tuşnad, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 277.564 lei daune pentru neexecutarea contractului, cu dobânda legală aferentă, din data de 01 mai 2005.
Tribunalul Harghita, prin sentinţa nr. 2303 din 16 octombrie 2008, a admis acţiunea reclamantei SC C. SRL Băile Tuşnad şi a dispus obligarea pârâtei SC T. SA Băile Tuşnad la plata sumei de 277.564 lei daune în baza contractului nr. x/2004, sumă la care se vor calcula dobânzile comerciale legale începând cu data de 1 mai 2005 şi până la plata efectivă, cu 5.866 lei cheltuieli de judecata.
A respins acţiunea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională SC T. SA, pentru autoritate de lucru judecat.
A respins cererea de chemare în garanţie formulată de SC T. SA împotriva chematului în garanţie P.M.I.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, între părţi s-a încheiat contractul comercial nr. x din 22 martie 2004 completat cu actul adiţional nr. 641 din 20 august 2004 şi că, pentru activitatea prestată au fost emise patru facturi care nu au fost plătite de către pârâtă, astfel că, reclamanta a denunţat contractul încheiat, situaţie în care pârâta datorează daune interese în cuantum de 75 % din valoarea rămasă a contractului, aşa cum s-a prevăzut şi în art. 34 din actul adiţional la contract.
Cu privire la cererea reconvenţională s-a reţinut că între aceleaşi părţi, a fost soluţionată aceeaşi problemă, prin sentinţa civilă nr. 1098/2007 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, rămasă irevocabilă prin decizia civila nr. 4/R/2008 a Tribunalului Covasna.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie a administratorului P.M.I. s-a constatat că prin semnarea contractului nu au fost depăşite limitele valorice prevăzute de art. 11 din O.G. nr. 28/2002 (20 % din totalul activelor imobilizate mai puţin creanţele).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC T. SA Băile Tuşnad criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 23/A din 16 martie 2009, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC T. SA Băile Tuşnad reţinând că, s-a stabilit cu caracter definitiv faptul că, contractul de consultanţă comercială nr. X/2004 a fost valabil încheiat, iar motivele invocate în apel de pârâtă au fost cercetate cu această ocazie şi în această situaţie, s-a apreciat că valabilitatea acestui contract nu mai poate fi pusă în discuţie, existând autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC T. SA Băile Tuşnad a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea in întregime a hotărârii atacate prin respingerea cererii formulate de către reclamanta SC C. SRL si admiterea cererii reconvenţionale, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea parţială a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare in garanţie.
Critica adusă deciziei atacate, se referă în esenţă la faptul că motivarea hotărârii pronunţate de instanţa de apel este în mod evident lipsită de temei legal în ceea ce priveşte constatarea faptului că înscrisul prezentat de către reclamantă ca temei al pretenţiilor sale este valabil încheiat, nu ca urmare a analizei criticilor care au fost prezentate în ciclurile procesuale parcurse, ci ca urmare a faptului că pretinsa valabilitate a acestuia a fost constatată cu caracter de autoritate de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 1098 din 14 iunie 2007 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4/R din 08 ianuarie 2008 a Tribunalului Covasna.
Se susţine că motivele pe care s-a întemeiat cererea reconvenţională si apelul în prezentul dosar, se întemeiază pe un act juridic lovit de nulitate absolută, sunt diferite de cele prezentate în cadrul Dosarului nr. 704/258/2006 în care s-au pronunţat sentinţa civila nr. 1098 din 14 iunie 2007 si decizia nr. 4/R din 08 ianuarie 2008, nefiind astfel incidenţă autoritatea de lucru judecat.
Instanţa de apel nu a analizat deloc cererea recurentei-pârâte de chemare în garanţie a numitului P.M.I., nefăcându-se nicio menţiune referitoare la această cerere formulată în subsidiar de SC T. SA.
Analizând critica adusă deciziei atacate se constată că acesta este nefondată, urmând a fi respins recursul pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 1098 din 14 iunie 2007 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4/R din 08 ianuarie 2008 a Tribunalului Covasna, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 22.045 lei reprezentând contravaloare prestare consultanţă şi penalităţi de întârziere. A fost respinsă cererea reconvenţională a pârâtei împotriva reclamantei prin care solicitase constatarea nulităţii contractului, astfel că, în cadrul acestui litigiu, s-a stabilit cu caracter definitiv că, contractul de consultanţă comercială nr. x/2004 a fost valabil încheiat şi în această situaţie, valabilitatea acestui contract nu mai poate fi pusă în discuţie, existând autoritate de lucru judecat.
Cu privire la cererea reconvenţională, se constată că aceasta a fost soluţionată irevocabil, reţinându-se, potrivit art. 55 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, că în raporturile cu terţii, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depăşesc obiectul de activitate al societăţii, iar potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare al SC T. SA directorul general reprezintă societatea în relaţiile cu autorităţile şi terţi în conformitate cu limitele prevăzute de Regulament şi încheie acte juridice în numele şi pe seama societăţii fără a depăşi limitele valorice prevăzute de art. 115 din O.U.G. nr. 28/2002.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie a numitului P.M.I., în mod corect s-a reţinut de instanţă că prin semnarea contractului nu s-au depăşit limitele valorice prevăzute de art. 11 din O.G. nr. 28/2002, astfel cum rezultă din bilanţul contabil certificat de Comisia de cenzori şi că pentru semnarea contractului de consultanţă comercială, directorul general nu avea nevoie de aprobarea sau avizul Consiliului de Administraţie.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T. SA Băile Tuşnad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T. SA Băile Tuşnad împotriva deciziei nr. 23/A din 16 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 804/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1041/2010. Comercial → |
|---|
