ICCJ. Decizia nr. 864/2010. Comercial. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 864/2010
Dosar nr. 33292/3/2009
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 3 martie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 430/S din 30 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, Judecător Sindic, în Dosarul nr. 1560/99/2008, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi şi s-a declinat competenţa soluţionării cererii creditorului SC A.E.M. SA, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu debitorul SC I.A. SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Iniţial, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, Judecător Sindic, la data de 3 aprilie 2008, sub nr. 1560/99/2008, creditoarea SC A.E.M. SA Timişoara, succesoare în drepturi a creditoarei SC L.L.C. SA Timişoara, a formulat cerere de declanşare a procedurii falimentului împotriva debitoarei SC A.G. SRL Vlădiceni, pentru creanţa societăţii creditoare în sumă de 37.037,49 lei, reprezentând daune materiale; cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 30 iunie 2009, debitoarea SC A.I.G. SRL Vlădiceni a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Iaşi, raportat la prevederile art. 6 din Legea nr. 85/2006, depunând în acest sens la dosar cerere formulată în scris, arătând, totodată, că, începând cu data de 30 iulie 2008, societatea debitoare şi-a schimbat denumirea în SC I.A. SRL şi sediul social, depunând certificat constatator din 19 martie 2009, eliberat de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iaşi.
La acelaşi termen, Tribunalul Iaşi a acordat cuvântul pe excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi, pe care, după ce a luat concluziile de admitere ale reprezentantului debitoarei, creditoarea fiind lipsă, a admis-o şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
În motivarea hotărârii, Tribunalul Iaşi a reţinut, faţă de menţiunile certificatului constatator, precum şi cele ale certificatului de înregistrare, că, la prima zi de înfăţişare (8 septembrie 2008), sediul debitorului era situat, conform menţiunilor O.R.C., pe raza mun. Bucureşti, normele menţionate în art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei cuprinzând o dispoziţie procedurală specială referitoare la competenţa teritorială exclusivă în cazul cererilor întemeiate pe dispoziţiile legii insolvenţei.
Primind cauza spre judecare, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 6297, pronunţată la data de 7 decembrie 2009, în Dosarul nr. 33292/3/2009, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditorul SC A. SA, în contradictoriu cu debitorul SC I.A. SRL, în favoarea Tribunalului Iaşi; a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei (27 martie 2008), sediul debitorului era în Iaşi, sat Vlădiceni, com. Tomeşti, camera 2, iar menţiunea cu privire la schimbarea sediului a fost făcută la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iaşi la data de 18 iulie 2008, iar radierea şi înregistrarea la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti a avut loc la data de 24 iulie 2008.
Examinând conflictul negativ de competenţă dedus pentru soluţionare, prin prisma prevederilor art. 20 şi următoarele C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei „Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerţului”.
Potrivit dispoziţiilor art. 16 C. proc. civ., „Cererile în materia reorganizării judiciare şi a falimentului sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul principal al debitorului”.
În cauza de faţă, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC I.A. SRL (fostă SC A.I.G. SRL. a fost formulată de creditoarea SC A. SA Timişoara la data de 27 martie 2008, data poştei înscrisă pe plicul de expediere de la fila 33 Dosar nr. 1560/99/2008 al Tribunalului Iaşi.
Or, la data la care instanţa a fost învestită, sediul debitoarei se afla în judeţul Iaşi, sat Vlădiceni, com. Tomeşti, camera 2, astfel cum rezultă din certificatul din 19 martie 2009, emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iaşi, privind „Informaţii despre istoric. Listare după menţiuni/cereri”.
Împrejurarea că, ulterior, prin cererea din 9 iulie 2008, debitoarea a solicitat înscrierea menţiunii privind schimbarea denumirii şi a sediului activităţii principale, menţiune înscrisă în registrul comerţului la data de 18 iulie 2008, în baza încheierii din 17 iulie 2008, şi că, la data de 24 iulie 2008, societatea debitoare a fost înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti cu noul său sediu (Bucureşti, sectorul 6) şi noua denumire (SC I.A. SRL), astfel cum rezultă din certificatul constatator din 11 noiembrie 2009, eliberat de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu este de natură a atrage competenţa teritorială a tribunalului în a cărui rază teritorială se află noul sediu al debitoarei.
Schimbarea sediului de către debitoare, ulterior sesizării instanţei, nu este de natură a determina modificarea competenţei de soluţionare a cauzei, în caz contrar o astfel de modificare permiţând debitoarei să influenţeze competenţa teritorială absolută a instanţei, astfel cum este ea reglementată în art. 6 din Legea nr. 85/2006, ceea ce este inadmisibil.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditoarea S C A. SA Timişoara în contradictoriu cu debitoarea SC I.A. SRL Bucureşti (fostă SC A.I.G. SRL) în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 858/2010. Comercial. Acţiune în revendicare.... | ICCJ. Decizia nr. 870/2010. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
