ICCJ. Decizia nr. 837/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 837/2010
Dosar nr. 16926/2/2004
Şedinţa publică din 3 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 5459 din 28 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Bucureşti împotriva pârâtei SC I.I. SRL Bucureşti şi, în consecinţă, s-a constatat reziliat contractul din 1999, s-au respins, ca prescrise pretenţiile pentru anul 1994, şi, ca neîntemeiate, cele pentru perioada 1995 - 2003, cât şi capătul de cerere privind evacuarea pârâtei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamantul Municipiul Bucureşti, considerând-o netemeinică şi nelegală.
Prin Decizia comercială nr. 47 din 1 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul declarat de reclamantul Municipiul Bucureşti şi a schimbat în parte sentinţa comercială în sensul că a admis în parte acţiunea precizată la 26 martie 2003 şi a obligat pârâta la plata sumei de 6.272 dolari S.U.A., cotă de profit restantă, pe perioada august 1996 - noiembrie 1999 şi la 47.971,93 dolari S.U.A., penalităţi şi majorări legale aferente debitului principal, calculate pe perioada august 1996 - februarie 2003, constatând prescrise pretenţiile în sumă de 200 dolari S.U.A. şi penalităţile calculate, până în august 1996, în cuantum de 249,24 dolari S.U.A.
A respins capătul de cerere privind evacuarea pârâtei din spaţiul comercial, ce a format obiectul contractului de asociere încheiat de părţi, ca rămas fără obiect, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei comerciale atacate.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs ambele părţi, în termenul legal.
Reclamantul a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii arătând că, în cauză, erau incidente dispoziţiile art. 12, art. 16 lit. a) şi 17 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 167/1958, astfel că, instanţa de apel trebuia să respingă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, iar pe fond a arătat că fiind recunoscut debitul principal, trebuie considerat ca recunoscut şi debitul accesoriu, respectiv penalităţile de întârziere la care pârâta trebuia obligată.
Pârâta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., invocând interpretarea greşită a obligaţiilor contractului din care rezultă că, în caz de neîndeplinire timp de 2 luni a obligaţiei de plată a chiriei, atrage rezilierea de drept a contractului, sancţiune care a operat, încă din 1966 astfel că nu există temei legal pentru pretenţiile deduse judecăţii.
Recurenta – pârâtă a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenta – reclamantă solicitând anularea acestuia nefiind semnat de reprezentantul legal, neregularitate procedurală acoperiră ulterior, iar pe fond a solicitat respingerea, ca nefondat.
La termenul de azi, recurenta – pârâtă a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă, faţă de situaţia juridică rezultată din sentinţa comercială nr. 2985 din 31 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, din care rezultă că societatea comercială a fost dizolvată şi radiată.
Analizând excepţia se găseşte fondată.
Decretul nr. 31/1954 defineşte capacitatea de folosinţă ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii, în privinţa persoanelor juridice fiind determinată de finalitatea pentru care au fost autorizate să fiinţeze, iar în cazul societăţilor comerciale se dobândeşte de la momentul înregistrării în registrul comerţului şi încetează la momentul radierii acesteia, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, republicată şi ale Legii nr. 26/1990, republicată, raportat la dispoziţiile art. 33, art. 34 din Decretul nr. 31/1954.
În cauză, s-a dovedit că pârâta a fost dizolvată şi radiată din Registrul Comerţului nemaiavând aptitudinea de a dobândi drepturi şi de a-şi asuma obligaţii, inclusiv procesuale, astfel încât, având în vedere excepţia ridicată, care este una de fond, peremptorie şi absolută, ce face imposibilă soluţionarea pe fond, Înalta Curte va a da eficienţă textelor de lege suscitate şi, pe cale de consecinţă, va respinge ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei – pârâte SC I.I. SRL Bucureşti - prin lichidator A.R.L. SPRL Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, respinge recursurile formulate de recurentul reclamant Municipiul Bucureşti şi de recurenta - pârâtă împotriva deciziei comerciale nr. 47 din 1 februarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 832/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 838/2010. Comercial → |
|---|
