ICCJ. Decizia nr. 840/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 840/2010
Dosar nr. 4132/62/2007
Şedinţa publică din 3 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2318/C, pronunţată la data de 27 noiembrie 2008, în dosarul nr. 4132/62/2007, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă; a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC H. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC R.A.I. SA şi, în consecinţă: a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 60.594 euro, în echivalent lei la data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru producerea riscului asigurat şi dobânda legală corespunzătoare sumei mai sus identificată, calculată începând cu data producerii riscului asigurat şi până la data plăţii despăgubirilor; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 14.862 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen, pârâta SC R.A.I. SA.
Curtea de Apel Braşov- Secţia Comercială, prin Decizia nr. 31/Ap, pronunţată la data de 2 aprilie 2009, a admis în parte apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 2318 din 27 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC H. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC R.A.I. SA; a păstrat dispoziţiile sentinţei privind respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâtă şi a obligat intimata SC H. SRL să plătească apelantei SC R.A.I. SA suma de 2.884 lei cheltuieli de judecată în apel.
Prin petiţia înregistrată la Curtea de Apel Braşov la data de 27 aprilie 2009, în dosarul nr. 4132/62/2007, pârâta SC R.A.I. SA a formulat cerere de restituire a cauţiunii în valoare de 30.000 ron constituită la dispoziţia Curţii de Apel Braşov în dosarul mai sus- menţionat, conform ordinului de plată din 3 martie 2009.
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 28 mai 2009, în dosarul nr. 4132/62/2007, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a respins, ca prematură, cererea de restituire a cauţiunii formulată de petenta SC R.A.I. SA în dosarul nr. 4132/62/2007 al Curţii de Apel Braşov.
Împotriva deciziei nr. 31/Ap din 2 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a declarat recurs, în termen, reclamanta SC H. SRL Braşov, solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii, în sensul respingerii apelului şi menţinerii sentinţei instanţei de fond.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., reclamanta a relevat situaţia de fapt în cauză şi a criticat Decizia instanţei de apel deoarece „a preluat o parte din susţinerile apelantei fără a le cenzura, fără a analiza materialul probator, indicând nereguli pretins imputabile reclamantei, care nu există, care nu au fost dovedite ori care nu au nici un fel de importanţă în cauză", şi, deşi a susţinut că „toate prevederile legale evocate de instanţa de judecată au fost grav nesocotite", nu a dezvoltat, concret şi detaliat, această critică.
Împotriva încheierii de şedinţă din data de 28 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, în dosarul nr. 4132/62/2007, a declarat recurs, în termen, pârâta SC R.A.I. SA Bucureşti, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii de şedinţă din data de 28 mai 2009 şi admiterea cererii de restituire a cauţiunii în sumă de 30.000 lei depusă de aceasta, ca fiind temeinică şi legală.
Examinând recursul declarat de reclamanta SC H. SRL Braşov, Înalta Curte constată că motivele invocate de către recurenta- reclamantă în susţinerea recursului său nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., toate criticile formulate vizând situaţia de fapt sau aspecte de apreciere a probelor.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Rezultă, din aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele argumente de natură juridică pentru care recurenta înţelege a critica hotărârea atacată.
În cauză, recurenta nu s-a conformat, aşadar, dispoziţiilor înscrise în art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., întrucât, în declaraţia de recurs, nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege.
Aceasta deoarece recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, recurenta trebuie să-şi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege, întrucât casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ.
De asemenea, nefiind incidente în cauză motive de ordine publică, spre a se face aplicarea prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs, prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Referitor la recursul declarat de pârâta SC R.A.I. SA Bucureşti, Înalta Curte constată următoarele.
Cum recurenta nu a timbrat anticipat recursul, acesta a fost legal citată pentru termenul din 3 martie 2010 cu menţiunea de a timbra recursul cu 4 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar, obligaţie căreia nu s-a conformat.
Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi/sau timbrul judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 3 martie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală – personală sau ca obiect – de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului pârâtei.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC H. SRL Braşov împotriva deciziei nr. 31/Ap din 2 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială.
Anulează recursul declarat de pârâta SC R.A.I. SA Bucureşti împotriva încheierii de şedinţă din data de 28 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, în dosarul nr. 4132/62/2007, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 838/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 843/2010. Comercial → |
|---|
