ICCJ. Decizia nr. 874/2010. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 874/2010
Dosar nr. 6543/325/2007
Şedinţa publică de la 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Judecătoria Timişoara prin sentinţa civilă nr. 9073 din 27 septembrie 2007 a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Timişoara, invocată din oficiu şi a declinat soluţionarea cauzei privind pe reclamanta SC T.T.V. SRL şi pârâtul P.R. în favoarea Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, având în vedere că obiectul cauzei este neevaluabil în bani, devenind aplicabile dispoziţiile art. 2, pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 460 din 20 iunie 2008 a admis în parte acţiunea reclamantei SC T.T.V. SRL Timişoara în contradictoriu cu pârâtul P.R. în sensul că l-a obligat pe acesta să înceteze folosirea denumirii de T. Timişoara în exercitarea activităţii de taximetrie, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
A fost respinsă în rest acţiunea şi obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 270 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că atât societatea reclamantă cât şi pârâtul au desfăşurat servicii de taximetrie, reclamanta în nume propriu iar pârâtul în colaborare cu alte societăţi comerciale.
Însăşi pârâtul a recunoscut la interogatoriul ce i-a fost luat, că în luna aprilie 2007, când a fost introdusă acţiunea, avea instalat pe maşina care o conducea un însemn ce purta denumirea „T. Timişoara”, dar că în prezent are instalat un însemn cu o altă denumire, în baza unui contract cu o societate comercială.
Pârâtul a mai recunoscut că nu a avut acordul expres al reclamantei să folosească această denumire şi să o afişeze pe propria maşină.
Reclamanta nu a dovedit existenţa unui prejudiciu material sau moral, ca urmare a utilizării acestei denumiri de către pârât, în mod ilicit, o anumită perioadă de timp.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 168/Com din 25 septembrie 2008 a respins ca nefondat apelul pârâtului P.R. împotriva sentinţei nr. 460 din 29 iunie 2006 a Tribunalului Timiş, fiind preluate argumentele expuse anterior.
Împotriva Deciziei civile nr. 168/Com din 25 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a promovat recurs pârâtul P.R., care a criticat această hotărâre judecătorească, fără a indica temeiul de drept, precizând că a avut contract de colaborare cu SC P.U. SRL care deţine emblema T. Timişoara, ca şi persoană fizică autorizată până la data de 31 decembrie 2008. Începând cu anul 2007 a existat contract de colaborare cu SC P.U. SRL ca şi persoană juridică prin firma SC P. SRL la care recurentul este asociat unic.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de pârâtul P.R. prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente.
Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamanta SC T.T.V. SRL, a cerut în contradictoriu cu pârâtul P.R. obligarea acestuia la încetarea folosirii denumirii de T. Timişoara în exercitarea activităţilor de taximetrie, cu obligarea la daune morale de 1.000 lei şi la daune cominatorii în valoare de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere. Ulterior, la data de 28 martie 2008 reclamanta şi-a precizat acţiunea, înţelegând să-şi protejeze dreptul de folosinţă exclusivă asupra denumirii de T. Timişoara şi nu asupra emblemei T. Timişoara .
Relevanţă în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept o reprezintă dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, care reglementează că firma este numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează.
Din verificarea documentaţiei depuse de părţi, apare fără putere de tăgadă că reclamanta a făcut pe deplin dovada privind disponibilizarea emblemei SC T.T.V. SRL la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş (fila 25 dosar fond).
Nu pot fi primite apărările constante ale recurentului pârât, vizând consecinţele care decurg din contractele de colaborare cu SC P.U. SRL Timişoara, deoarece aşa cum amplu documentat şi bine argumentat a motivat instanţa de apel, dacă emblema nu este obligatorie sub aspectul atributelor de identificare a comerciantului, denumirea sau firma acestuia are un caracter obligatoriu, iar de esenţa prezentei cauze este încălcarea de către pârât a obligaţiei de a nu aduce atingere în nici un fel asupra dreptului de proprietate a firmei deţinute legal de reclamantă.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtului P.R. împotriva Deciziei civile nr. 168/Com din 25 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul P.R. împotriva Deciziei civile nr. 168/Com din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 870/2010. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 876/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
