ICCJ. Decizia nr. 879/2010. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 879/2010
Dosar nr. 3334/100/2008
Şedinţa publică de la 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.D. prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, în contradictoriu cu pârâta SC A.T.C. SA Baia Mare, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze Hotărârea A.G.E.A. şi A.G.O.A. din 14 iulie 2008, suspendarea hotărârilor până la soluţionarea acţiunii şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 242 din 30 ianuarie 2009 Tribunalul Maramureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului reţinând, în esenţă că reclamantul B.D. nu avea calitatea să-l reprezinte pe acţionarul P.D. atâta vreme cât nu avea mandat special în acest sens, procura depusă la fila 61 neîndeplinind cerinţele dispoziţiilor art. 68 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte acţiunea precizată a reclamantului, instanţa de fond a stabilit că în cauză nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată, întrucât acţionarul SC C.I.M.P. SRL a fost reprezentat de administratorul societăţilor, care a fost reprezentantul legal al acesteia în sensul normelor art. 70 şi următoarele din legea amintită.
Totodată s-a reţinut că dat fiind faptul că procura specială, depusă de reclamant pentru a dovedi calitatea de împuternicit al acţionarului P.D.M. pentru cele două adunări, nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 125 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 31/1990 şi art. 243 din Legea nr. 297/2004.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 81 din 13 mai 2009 a admis apelul reclamantului B.D., a desfiinţat sentinţa nr. 242 din 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Maramureş în sensul că a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi a anulat cererea formulată de B.D. în calitate de mandatar a lui P.D.M. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă în mod nelegal a respins acţiunea reclamantului B.D. în calitate de mandatar al acţionarului P.D.M., în condiţiile în care se impunea anularea acesteia din perspectiva dispoziţiilor art. 163 C. proc. civ. Procura de la fila 10 dosar fond, nu întruneşte cerinţele legale menţionate.
Aşadar lipsind dovada calităţii de reprezentant prima instanţă trebuia să anuleze cererea conform art. 163 C. proc. civ.
De altfel, nici nu s-a pronunţat asupra acestui incident procedural, deşi excepţia a fost invocată în şedinţa din 8 octombrie 2008 (fila 54 dosar fond).
Răspunzând criticii reclamantului conform căreia cele două adunări ale acţionarilor organizate la data de 14 iulie 2008 ar fi nelegale din perspectiva încălcării art. 118 din Legea nr. 31/1990 cât şi din perspectiva convocării acesteia, instanţa de apel a reţinut că legiuitorul prin norma legală menţionată, a instituit interdicţia organizării în aceeaşi zi a unei adunări generale de aceeaşi natură, fără a viza însă întrunirea în aceeaşi zi a două adunări generale având natură diferită, respectiv una ordinară şi alta extraordinară.
Convocatorul celor două adunări a fost publicat în M. Of. nr. 3151 din 6 iunie 2008 fiind făcut de către Consiliul de Administraţie al SC A.T.C. SA de la acea dată şi înregistrat la O.R.C. Maramureş, consiliu în a cărui componenţă se regăseau R.G., L.P.T. şi C.A.
Referitor la acţionarul P.D.M. s-a reţinut că la data de 14 aprilie 2003 acesta a acordat recurentului B.D. un mandat care însă nu întruneşte cerinţele prevăzute de art. 125 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 31/1990, astfel încât să justifice reprezentarea celui dintâi la adunările generale din 14 iulie 2008. S-a constatat că procura nu era acordată apelantului B.D. pentru adunările generale ale acţionarilor din 14 iulie 2008, aceasta având un caracter general astfel că s-a reţinut corect că apelantul nu avea nici o justificare legală să acţioneze în calitate de mandatar al acţionarului menţionat, pentru cele două adunări.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B.D. întemeiat pe dispoziţiile art. 299 -316 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul anulării hotărârii A.G.A. şi A.G.O.A. din 14 iulie 2008 a SC A.T.C. SA Baia Mare.
În motivarea recursului său, reclamantul a susţinut că nu poate accepta punctul de vedere al Curţii de Apel Cluj potrivit căruia la 19 ianuarie 2009 ca urmare a constatării unei erori O.R.C. Maramureş din oficiu a dispus corectarea componenţei consiliului de administraţie, indicând componenţa R.G., L.P.T. şi C.A.
Recursul este nefondat.
Recurentul şi-a întemeiat criticile aduse deciziei pronunţată de instanţa de apel pe dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ., fără nicio referire la motivele de nelegalitate care sunt cerute procedural, sub sancţiune, de dispoziţiile art. 3021 lit. c) raportat la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziţii modificarea sau casarea unei hotărâri nu se poate cere decât pentru motive de nelegalitate, întrucât recursul este cale extraordinară de atac, nedevolutivă prin care se verifică numai legalitatea soluţiei şi nu se poate pretinde instanţei de casaţie să analizeze criticile aduse deciziei pronunţată de instanţa de apel sub toate aspectele şi să desprindă din acestea eventuale încălcări de lege, substituindu-se părţii care a promovat recursul.
Concluzia aceasta se impune cu atât mai mult cu cât recurentul a avut la dispoziţie o cale de atac devolutivă prin care soluţia primei instanţe a fost analizată şi pe fond, sub toate aspectele criticate.
Exercitarea căii extraordinare de atac a recursului este condiţionată procedural de îndeplinirea unor cerinţe obligatorii, pe care autorul recursului astfel promovat nu le-a respectat întocmai.
Astfel, recurentul nu a demonstrat încălcarea legii de drept substanţial constând în aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt şi nici extinderea sau restrângerea nejustificată a aplicării unor dispoziţii legale. Se poate observa şi că susţinerile din recurs vizează în bună măsură netemeinicia şi nu nelegalitatea soluţiei aşa încât criticile pe aceste aspecte într-o cale de atac nedevolutivă nu pot fi supuse analizei.
În consecinţă faţă de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ. recursul reclamantului B.D. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul B.D. împotriva Deciziei civile nr. 81 din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 878/2010. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 880/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
