ICCJ. Decizia nr. 881/2010. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 881/2010
Dosar nr. 19302/3/2008
Şedinţa publică de la 4 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 iunie 2008 reclamantul N.C. a chemat în judecată pe pârâţii L.A., G.N., SC A.T. SRL şi SC A. SA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate falsurile săvârşite de părţi în contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 30 aprilie 1993 între SC A. SA în calitate de vânzător şi SC A.T. SRL în calitate de cumpărător privind activul intitulat Spaţiul comercial situat în Bacău, precum şi în anexa la H.G.R. nr. 634/1991 intitulat „Date privind activul vândut” din data de 15 martie 1993.
Prin sentinţa nr. 8481 din 3 septembrie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia inadmisibilităţii şi s-a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 184 C. proc. civ. nu pot fi invocate ca temei juridic în susţinerea unei cereri de chemare în judecată dispoziţiile acestui articol putând fi invocate doar cu ocazia propunerii şi administrării probatoriului în cadrul unei cereri având un obiect determinat.
Deci dispoziţiile instituite de legiuitor în cadrul acţiunii privind administrarea probelor (inclusiv dispoziţiile privind verificarea de scripte şi deci şi art. 184 C. proc. civ.) pot fi invocate cu ocazia propunerii probatoriilor în cadrul unei cereri de chemare în judecată şi nu ca obiect distinct şi determinat al unei acţiuni.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută prin Decizia nr. 24 din 21 ianuarie 2009, fiind înlăturate toate criticile formulate în sensul că obiectul principal al cererii precizatoare a fost şi este constatarea falsurilor săvârşite de pârâţi în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC A. SA şi SC A.T. SRL.
S-a înlăturat şi critica privind neparticiparea procurorului având în vedere dispoziţiile art. 45 alin. (3) C. proc. civ. care nu prevede obligativitatea participării procurorului în procesul civil.
Nu a fost încălcat principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, întrucât la termenul din 25 iunie 2008 instanţa i-a pus în vedere reclamantului să precizeze acţiunea în sensul de a arăta care sunt falsurile pe care le-au săvârşit pârâţii, consecinţele juridice ale constatării acestor falsuri şi dispoziţiile legale pe care se întemeiază cererea formulată fiind respectate dispoziţiile art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ.
S-a mai reţinut că reclamantul nu a sesizat niciodată organele de cercetare penală şi nu a făcut dovada că acţiunea publică s-a stins sau prescris, judecătorul primei instanţe având în vedere Decizia 15 din 21 noiembrie a secţiilor unite, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva soluţiei instanţei de apel a declarat recurs reclamantul invocând motive de nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se reiterează criticile de la instanţa de apel şi s-a precizat şi faptul că, procesul a fost judecat cu lipsa de procedură cu SC A.T. SRL Bacău hotărârea fiind lovită de nulitate absolută fiind invocate dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motivat de faptul că aceasta era radiată.
De asemenea s-a declarat recurs şi împotriva cererii de completare a deciziei comerciale nr. 24 din 21 ianuarie 2009.
În acest sens recurentul a depus adresa din 3 decembrie 2009 din care rezultă că SC A.T. SRL cu menţiunea că firma a fost radiată din data de 30 octombrie 2006 urmare închiderii procedurii falimentului.
Recursurile sunt fondate.
În adevăr la data de 22 mai 2008 data introducerii acţiunii pârâta SC A.T. SRL era radiată din data de 30 octombrie 2006, reprezentanţii acesteia, aceiaşi asociaţi şi ai SC A. SA cunoscând această situaţie.
Deci la data formulării cererii de chemare în judecată, pârâta-intimată nu avea capacitate de folosinţă şi exerciţiu şi deci nici calitate procesuală de a sta în proces, hotărârea pronunţată fiind nulă sub aspectul cadrului procesual pasiv.
În aceste condiţii recursurile urmează a fi admise, deciziile şi sentinţa criticată urmând a fi casate şi cauza trimisă spre rejudecare urmând ca recurenta-reclamantă funcţie de relaţiile O.R.C. să stabilească cadrul procesual pasiv.
Faţă de cele arătate, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamantul N.C. împotriva Deciziilor nr. 24 din 21 ianuarie 2009 şi nr. 206 din 15 aprilie 2009 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează deciziile recurate şi trimite cauza spre rejudecare la aceeiaşi instanţă .
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 880/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 884/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
