ICCJ. Decizia nr. 885/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 885/2010
Dosar nr. 5231/40/2008
Şedinţa publică de la 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 5231/40/11 decembrie 2008, reclamantul I.P.J. Botoşani, a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Botoşani - societate aflată în procedura insolvenţei, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 348.476,56 lei, sumă încasată necuvenit de pârâtă, precum şi la dobânda aferentă, calculată de la data de 16 martie 2007 şi până la data plăţii efective.
Prin sentinţa nr. 402 din 19 martie 2009 a Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de suspendare întemeiată pe prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006; s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamant, a fost obligată pârâta (prin lichidator) la plata sumei de 348.476,59 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că cererea reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, deoarece creanţa reclamantului provine dintr-o plată în plus făcută de către acesta pârâtei, în vederea achiziţionării unor bunuri, această situaţie fiind descoperită în urma unui control al Curţii de Conturi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.
Prin Decizia nr. 106 din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apelul declarat de pârâtă - prin lichidator, a fost schimbată sentinţa apelată şi s-a dispus suspendarea judecării acţiunii, potrivit dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006; a fost respins apelul reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că din redactarea art. 36 din Legea nr. 85/2006, nu rezultă că ar exista vreo excepţie de la dispoziţiile acestui articol, astfel că de la data deschiderii procedurii insolvenţei se suspendă judecata tuturor acţiunilor care vizează realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, aducându-i următoarele critici:
1. Instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, deoarece acest articol de lege se referă la acţiuni pentru realizarea unor creanţe împotriva debitorului şi nu la acţiuni contra debitorului.
Susţine reclamantul recurent că s-a încheiat şi un act adiţional (autentificat sub nr. 8741/4 octombrie 2007) la contractul iniţial, prin care s-a diminuat preţul iniţial, astfel că pârâta intimată datorează suma de 348.476,59 lei.
2. Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că nu a arătat de ce a respins apelul reclamantului cu privire la plata folosului nerealizat, pârâta intimată fiind de rea credinţă atunci a prezentat o ofertă de preţ despre care a susţinut că nu conţine influenţa T.V.A.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 19 februarie 2010, pârâta intimată a depus la dosarul cauzei o întâmpinare, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
1. Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu corecta aplicare a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Recurentul nu arată de ce consideră că acţiunea formulată de el este un alt fel de acţiune decât cea de realizare a unei creanţe, însă această susţinere nu poate fi primită, acţiunea sa fiind tot una de realizare a unei creanţe, împotriva debitorului aflat în procedura insolvenţei, chiar dacă această creanţă provine dintr-o plată nedatorată, efectuată chiar în cursul procedurii, art. 36 din Legea nr. 85/2006 neprevăzând nici o excepţie de la regula suspendării.
Prin urmare, în mod corect instanţa de apel a dispus suspendarea judecăţii, reclamantul având la îndemână procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, putându-se plânge judecătorului sindic sau instanţei de control judiciar, dacă apreciază că lichidatorul nu-şi îndeplineşte atribuţiile sau obligaţiile contractuale asumate în cursul procedurii de lichidare.
2. Cea de-a doua critică, cu privire la neacordarea câştigului nerealizat, nu mai are rost a fi analizată, atâta timp cât nici cererea privind restituirea sumei plătite în plus nu se analizează, judecata ei suspendându-se, această cerere având caracter accesoriu în raport cu cererea de restituire a sumei de bani plătite în plus.
Această cerere, poate fi reiterată, la rândul ei, în procedura insolvenţei, în faţa judecătorului sindic, sau a instanţei de control judiciar.
Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul I.P.J. Botoşani împotriva Deciziei nr. 106 din 12 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 884/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 886/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
