ICCJ. Decizia nr. 880/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 880/2010

Dosar nr. 9968/3/2008

Şedinţa publică de la 4 martie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 10/727 din 16 octombrie 2008 a admis cererea formulată de reclamanta SC A.R.A. SA Bucureşti în contradictoriu cu pârâta CN P.R. SA Bucureşti în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.935.712,5 lei reprezentând contravaloare rată primă de asigurare.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că între părţi a fost încheiat contractul de asigurare pentru invaliditate permanentă sau deces produse de accidente. Perioada asigurată a fost stabilită în cuprinsul poliţei de asigurare din 10 februarie 2006 ca fiind intervalul 11 februarie 2006 - 10 februarie 2007, prima de asigurare având valoare de 11.742.850 lei plătibilă în 4 rate, iar prin act adiţional prima rată era în sumă de 2.935.712,5 lei cu termen scadent la 30 martie 2006.

La data de 31 martie 2006 pârâta a transmis prin fax societăţii reclamante o adresă prin care a denunţat unilateral contractul de asigurare.

Denunţarea unilaterală a contractului de asigurare a fost manifestată de societatea pârâtă la 31 martie 2006, după scadenţa primei rate contractuale, respectiv 30 martie 2006. Pe de altă parte, faţă de prevederile contractuale desfiinţarea convenţiei ca urmare a denunţării unilaterale şi-a produs efectele după expirarea preavizului de 30 de zile.

Apărările promovate de pârâtă au fost găsite neîntemeiate, răspunderea asigurătorului începând cu data de 11 februarie 2006, în termen de 24 de ore de la data emiterii poliţei.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 86 din 13 februarie 2009 a admis apelul pârâtei CN P.R. SA împotriva sentinţei comerciale nr. 10.727 din 16 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a comercială şi a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a respins ca nefondată cererea reclamantei .

De asemenea a fost obligată intimata să plătească suma de 16.276,82 lei către apelantă cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că în mod greşit s-a reţinut în faza procesuală a fondului că poliţa de asigurare a avut loc la data emiterii contractului.

Răspunderea asigurătorului începe după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare şi s-a emis poliţa.

În cauză răspunderea reclamantei, în sensul suportării riscului asigurat, nu curge de la data de 11 februarie 2006, ci de la 24 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare.

Cum pârâta nu a plătit prima de asigurare, obligaţia asigurătorului nu s-a născut şi ca atare în mod nejustificat aceasta a solicitat prima rată din prima de asigurare.

Art. 2 pct. 6 din Condiţiile generale de asigurare nu distinge, în nici un mod, după cum plata primei aferente asigurării se achită integral sau eşalonat în rate, iar art. 2 pct. 5 invocat de prima instanţă nu aduce nimic în plus şi nu contravine sau derogă de la textul de lege mai sus menţionat.

Împotriva Deciziei comerciale nr. 86 din 13 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs SC A.R.A. SA Bucureşti, care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea în totalitate a deciziei atacate, cu consecinţa desfiinţării sale şi a menţinerii sentinţei dată de prima instanţă.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, transformând în mod indirect, acţiunea în pretenţii a reclamantei, care viza realizarea unui drept de creanţă izvorât dintr-un contract de asigurare, într-un proces de constatare a nulităţii contractului de asigurare.

În realitate, a fost încheiat un contract de asigurare pe o perioadă de 1 an de zile, respectiv între data de 11 februarie 2006 - 10 februarie 2007, contract care a produs efecte de la data de 11 februarie 2006 şi până la denunţarea sa unilaterală de către pârâtă, la 30 aprilie 2006. Până la data încetării contractului de asigurare, pârâta avea obligaţia de plată a primei rate din prima de asigurare.

Intimata pârâtă CN P.R. SA Bucureşti a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul reclamantei pentru următoarele considerente.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC A.R.A. SA a cerut, în contradictoriu cu pârâta CN P.R. SA obligarea acesteia la plata sumei de 2.935.712,5 lei reprezentând prima rată din prima de asigurare datorată conform Poliţei de Asigurare din data de 10 februarie 2008, având ca obiect asigurarea pentru invaliditate permanentă sau deces produse de accidente. Poliţa de Asigurare, încheiată pentru o perioadă de un an şi pentru o primă de asigurare în sumă totală de 11.742.850 lei, plata făcându-se aşa cum s-a stabilit prin Actul adiţional din 2006, a intrat în vigoare la data de 11 februarie 2006, producând pe deplin efecte juridice, ambele părţi contractante fiind ţinute să-şi îndeplinească obligaţiile asumate, respectiv primul să suporte orice risc asigurat pe perioada asigurată iar al doilea să achite contravaloarea primei de asigurare în termenii şi condiţiile de asigurare.

Apărarea constantă a pârâtei a vizat împrejurarea că în bugetul pe anul 2006 al CN P.R. SA nu au fost prevăzute asemenea cheltuieli de asigurare, contractul de asigurare fiind denunţat unilateral prin adresa din data de 31 martie 2006, astfel că la momentul denunţării nu era născută obligaţia asigurătorului de a suporta riscul producerii evenimentului asigurat, obligaţie determinată în mod imperativ de efectuarea plăţii primei de asigurare.

Printr-o completă şi integrală apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, generate de existenţa Poliţei de asigurare din 10 februarie 2006, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, constatând cu rigurozitate că atâta timp cât CN P.R. SA nu a plătit prima de asigurare obligaţia asigurătorului SC A.R.A. SA nu s-a născut.

Nu poate fi primită teza acreditată de recurentă potrivit căreia părţile de comun acord au derogat de la regula generală în materie de asigurări şi anume că asigurătorul nu suportă riscurile înainte de plata primei de asigurare, care se achită însă integral la semnarea contractului de asigurare.

Menţiunea din poliţa de asigurare că perioada de asigurare este cuprinsă între 11 februarie 2006 - 10 februarie 2007, cu o primă de asigurare în valoare de 11.742.850 lei având ca modalitate de plată 4 rate, ulterior precizate prin act adiţional, nu conduce la începerea răspunderii reclamantei de asigurător, cât timp nu a fost plătită de pârâtă poliţa de asigurare.

Relevantă în acest sens o au şi condiţiile de asigurare pentru accidente persoane fizice, care la art. 6 evidenţiază cu maximă claritate că răspunderea asigurătorului începe după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare şi s-a emis poliţa.

Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC A.R.A. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 86 din 13 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.R.A. SA Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 86 din 13 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 880/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs